
O voce pentru cei invizibili. Povestea comunității românești care lucrează la serele din Sicilia
0La începutul lunii martie, împreună cu editoarea Alina Catrinoiu, am coordonat un atelier de scriere narativă, în limba română, pentru persoanele participante în proiectul Liberi dall’Invisibilità, organizat de organizația Caritas din dioceza Ragusa, împreună cu asociațiile Save the Children și I Tetti colorati. Scopul a fost ca românii cu ocupații precare, din agricultură, pe care aceste asociații îi sprijină, la centrul Orizzonti a Colori din Marina di Acate, să își poată descoperi și face auzită vocea, și astfel povestea lor de emigrare să fie cunoscută.

Sicilia este o destinație turistică din ce în ce mai populară în România. Insula italiană, cu o geografie fascinantă, este un paradis în care care s-au îmbinat culturi europene și africane. Un spațiu prin care au trecut multe valuri migratorii. Se vorbește aici o limbă care seamănă mult cu a noastră. Dar cum arată comunitatea română din Sicilia?
Nu este ușor de răspuns la această întrebare. Turistul care caută plajele cu peisaje superbe și locuințe luxoase întâlnește în drumul său kilometri de sere, care de la distanță par să fie panouri solare. Aici se află o populație invizibilă, care muncește în condiții grele, de multe ori la limita de jos a legii. Printre ei mulți români, poate prea mulți. Cartierele unde lucrează și locuiesc muncitorii din agricultură sunt marcate de sărăcie și de izolare. Când ies, rar, de acolo, să meargă la plajă, sunt o prezență care stingherește privirea celor veniți în vacanțe scumpe. Cele două lumi se feresc una de cealaltă.
Proiectul Liberi de invizibilitate și-a propus să îi pună în lumină pe acești muncitori români. Nu este ușor. Nu vorbesc bine nici italiana, nici siciliana. Nu au venit aici să se integreze, ci să muncească pentru a compensa sărăcia de acasă. Poveștile lor sunt simple, dar foarte dure și ascund, de multe ori, abuzuri și drame.
Cum să îi cunoaștem pe cei invizibili? Ajutandu-i să iasă din lumea lor, mergând către ei pentru a îi cunoaște, fără să îi judeci. Asta face organizația Caritas, a Bisericii Catolice, împreună cu asociațiile partenere, Save the Children și I Tetti colorati.
Am avut șansa, la invitația editurii Le Fate, să coordonez acest atelier de scriere narativă cu totul deosebit. Proiectul a fost inspirat de cel al antologiei Poveștilor călătoare, care a fost tradus în italiană de această editură siciliană, cu sediul la Ragusa. Am avut împreună mai multe lansări, care au impresionat publicul local. Poveștile despre migrație merg la inima sicilienilor, ei înșiși plecați în lumea largă, cu insula lor dragă în suflet. Dar sunt și casă nouă pentru mulți emigranți, care caută la ei ce nu au reușit să aibă acasă.
Atelierul și-a propus să dea o voce celor care nu știu că pot să vorbească. Celor care muncesc cât mai discret, în condiții grele, vulnerabili la multe forme de abuz. Celor care au fost prea puțin la școală, celor pentru care educația este un lux despre care mai mult au auzit. Un privilegiu al celor care merg la plajă în vacanță, nu într-o pauză scurtă între zile lungi de muncă și cumpărături făcute din banii calculați la fiecare euro.
Haideți să vorbim despre voi și să găsim fire narative pentru a face că poveștile voastre să fie înțelese de alții. Acesta fost conceptul atelierului. Au rezultat povești de viață cutremurătoare, care au făcut să lăcrimeze voluntarii italieni, împreună cu povestitorii români. Povestitoarele, de fapt, pentru că emigrația precară stă pe umerii femeilor.
Primul exercițiu a fost să căutăm povestea unei pietre, cea din fotografie. Au fost multe păreri: este o piatră de mare, pe care au șlefuit-o valurile, este o piatră de munte, care și-a găsit casa în pădure, este un element de forță și de rezistență, precum cei care muncesc oriunde, fară teamă, pentru un viitor mai bun. Au fost participante care au intuit că este o piatră de la noi. Dar tema era, în felul ei, imposibilă. Piatra este un mic truvant din Munții Buzăului. O piatră vie și călătoare, conform mitologiei românești. Fără informații culturale, nu o putem cunoaște. O putem doar aproxima, luând ca repere ceea ce cunoaștem deja, sistemele noastre de referință. Așa este și cunoașterea migranților, mediată de ceea ce este deja în privirea celui care îi întreabă De unde sunteți dumneavoastră? Întrebarea de care nu scapă nici unul dintre cei plecați de acasă. Este întrebarea în jurul căreia s-au scris Poveștile Călătoare.

Cum răspundem? Cum ne facem poveștile înțelese? Cum găsim curajul de a ni le spune noua înșine, cu voce tare, în primul rând?
Al doilea exercițiu a fost o foaie albă, pe care s-au adunat întrebările, mai ușor și apoi, mai greu, dar cu respirație eliberatoare, răspunsurile. Suma lor, a poveștilor despre munca la negru, despre izolare, despre abuzuri, despre reușite, despre integrare, despre îngerii italieni voluntari care au făcut-o posibilă, vă fi disponibilă în curând într-un volum bilingv, la editura Le Fate.
Cei invizibili au primit o voce, iar pentru mine facilitarea acestui proces a fost o mare bucurie. O fereastră deschisă între cele două lumi, pe care sper să intre din ce în ce mai multă lumină. Volumul va continua acest proces, iar poveștile de emigrare vor primi atenția pe care o merită.

Vincenzo La Monica, responsabilul pentru migratie al Caritas Ragusa și organizatorul atelierului, ne-a declarat: « Din 2014, lucrez într-un proiect al Caritas din Ragusa, dedicat sprijinirii comunității române care lucrează în agricultură în provincia Ragusa. Oferim ajutor material (îmbrăcăminte, pături, articole de uz casnic), servicii medicale printr-un cabinet unde distribuim gratuit medicamente și consiliere juridică. Însă, cel mai important, oferim o prezență umană și ghidare către serviciile locale, care altfel ar fi inaccesibile.
În acești ani, am întâlnit câteva sute de bărbați, femei și copii care suferă din cauza unui sistem economic ce exploatează persoanele vulnerabile. În acești peste 10 ani, am cunoscut nenumărați oameni, fiecare cu o poveste unică și cu planuri de viață mai mult sau mai puțin conturate. Cu unii dintre ei am legat prietenii care au depășit cadrul profesional. Ceea ce admir la toți este capacitatea lor de a trăi cu un picior în țara natală și cu celălalt într-o țară care nu le este întotdeauna prietenoasă, dar pe care, treptat, trebuie să învețe să o iubească. »
Alina Catrinoiu, directoarea editurii Le Fate, specializată în promovarea culturii siciliene: « În cadrul proiectului, m-am simțit profund implicată și emoționată de poveștile comunității românești din Sicilia. A fost o experiență intensă, ce a scos la iveală curajul și vulnerabilitatea participanților, care, indiferent de abilitățile lor de scris, au reușit să-și exprime gândurile și sentimentele, transformându-și amintirile în povestiri valoroase.
Diversitatea emoțiilor – de la bucurie și mândrie la nostalgie și durere – a contribuit la crearea unei experiențe autentice și profunde. Fiind în mijlocul comunității românești, alături de sprijinul necondiționat al comunității italiene, am fost martoră la un veritabil moment de solidaritate și schimb cultural. Această colaborare a demonstrat, o dată în plus, importanța conexiunilor umane și a învățării reciproce prin deschiderea inimilor și a minților. »

Mai multe informații despre proiectul Liberi de invizibilitate:
Finanțat de Save the Children Italia ETS cu fonduri proprii, datorită donatorilor, și realizat de Save the Children Italia împreună cu asociația „I tetti colorati Onlus” și Caritas Diecezană din Ragusa, proiectul se concentrează pe zona Marina di Acate, o regiune cunoscută pentru prezența minorilor și familiilor care trăiesc în condiții precare, adesea în stare de izolare și marginalizare, cu un risc ridicat de exploatare în muncă și/sau sexuală. În mod special, fetele sunt expuse și altor tipuri de abuzuri, cum ar fi căsătoriile forțate și timpurii. Acești tineri și familiile lor există, au talente și potențial și contribuie la creșterea economică a zonei, dar nu participă la viața publică și socială a comunității, deoarece sunt izolați în zonele rurale, unde nu există legături de transport public către centrele urbane. De fapt, locuitorii nu sunt înregistrați în serviciile municipale, școli sau în sistemul de sănătate. În acest sens, sunt „invizibili”, de unde și titlul proiectului.
Proiectul își propune să restabilească drepturile sociale, civile și umane ale tuturor minorilor, recunoscute de legislația internațională și italiană, indiferent de cetățenie și condiția socioeconomică: dreptul la viață și la un nivel adecvat de trai, dreptul la sănătate și îngrijire specială, dacă sunt cu dizabilități; dreptul la cetățenie, locuință și rezidență; dreptul de a fi ascultați; dreptul la securitate socială; dreptul la educație; dreptul la joacă, recreere și odihnă; dreptul la libertatea de exprimare și informare, de gândire, de conștiință etc. Proiectul urmărește să elimine obstacolele care împiedică copiii și tinerii, precum și familiile lor, să obțină o condiție de viață mai bună și acces la drepturi și oportunități de dezvoltare sănătoasă, fiind, de asemenea, o oportunitate de dezvoltare și siguranță pentru întreaga comunitate.
Intervenția se bazează pe o abordare holistică, care are un impact paralel asupra:
* promovării bunăstării minorilor și familiilor lor;
* inițierii de oportunități alternative de viață, studiu și muncă pe termen mediu și lung;
* implicării serviciilor și instituțiilor, precum și a tuturor celorlalți actori locali și naționali;
* reducerii prejudiciilor pe termen scurt.
Toate acestea prin:
* activități socio-educative și artistice pentru tinerii cu vârste între 6 și 21 de ani;
* un spațiu dedicat activităților pentru copiii între 0 și 6 ani și familiile acestora;
* orientare medicală, cu scopul de a asigura înscrierea la medicul pediatru public;
* sprijin pentru înscrierea școlară, pentru a combate evitarea obligației școlare, abandonul și absenteismul;
* trasee personalizate de dezvoltare personală și integrare pe piața muncii;
* orientare legală și administrativă oferită de un avocat și mediatori culturali.
Din mai 2022 până în iunie 2024, au fost sprijinite 2.242 de persoane, dintre care aproximativ 56% sunt minori, 45 de persoane au între 18 și 21 de ani, iar restul au peste 21 de ani.