Romeo și Julieta la Mizil, la majorat. Interviu cu profesorul Laurențiu Bădicioiu, coordonator al Festivalului de poezie și epigramă
0Micul târg prahovean Mizil are un brand cultural internațional care poartă numele unei comedii scrise de George Ranetti. Anul acesta Festivalul de poezie și epigramă Romeo și Julieta la Mizil împlinește 18 ani. Nu pleacă în lume la majorat, dar așteaptă musafiri din lumea literară, ca de obicei.
Am stat de vorbă cu profesorul de limba română Laurențiu Bădicioiu, unul din membrii "binomului" care a inițiat și coordonează acest festival, alături de Victor Minea, profesor de matematică și fost director al Liceului "Grigore Tocilescu" din Mizil.
Ciprian Apetrei: De ce la Mizil ? Cum s-a născut acest festival vesel ?
Laurențiu Bădicioiu: Festivalul nostru s-a născut din... spuma mării, la țărmul Mării Negre, nu la Mizil. Chiar așa! Imaginați-vă: vara lui 2007, dar în două locuri diferite: Ploiești (întorcându-mă de la Bacalaureat) și, ulterior, 2 Mai (tabără de vară, cu prof. Victor Minea). Îmi doream să ies cumva din monotonia târgului prăfuit, (unde eram profesor de 10 ani...) dar cu o istorie literară cum puține orașe de provincie din România o au. George Ranetti, Grigore Tocilescu, Agatha Bacovia, acestea fiind și numele premiilor pe care le dăm la festival, sunt toți mizileni. Leonida lui Caragiale („O zi solemnă”) și minutele lui Bogza („175 de minute la Mizil”) au adăugat nemurire literară urbei. Ce să mai zic de Mișu și Veta, caraghioșii îndrăgostiți din comedia scrisă de George Ranetti, „Romeo și Julieta la Mizil”... Așadar, în 2007, la 100 de ani de la publicarea comediei ranettiene, împreună cu prof. Victor Minea, am „moșit” nașterea festivalului. Site-ul nostru, www.romeojulietalamizil.ro anunța în 2009: „Concursul a început în 2007, în octombrie, luna în care s-au născut atât George Ranetti cât şi Grigore Tocilescu, şi s-a finalizat (ediţia I) pe 30 ianuarie 2008, când sărbătoream 156 de ani de la naşterea lui I.L.Caragiale. Aceste trei personalităţi, Ranetti, Tocilescu şi Caragiale, au fost, sunt şi vor rămâne giranţii concursului Romeo şi Julieta la Mizil.”
Cum se desfășoară Festivalul, mai exact ?
L. B: Festivalul are mai multe etape. În prima, îl promovăm intens, concomitent cu momentul în care se fac înscrierile, adică în intervalul 25 septembrie-15 decembrie, la ediția aceasta. Avem apoi jurizarea, în intervalul decembrie-ianuarie și ,după ce postăm rezultatele, urmează Gala de premiere, care are loc mereu în ultima sâmbătă din ianuarie, la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” (de 17 ani). Anul acesta, premierea va fi pe 25 ianuarie 2025, începând cu ora 10:00.
O istorie atât de bogată trebuie să fi avut multe momente memorabile. Alegeți câteva, în ordine cronologică.
L. B: Chiar sunt câteva... Nu mi le amintesc cronologic, dar le voi enumera însoțite de explicații minimale. La una dintre ediții, un profesor de engleză din Calcutta (cu care comunicasem înainte de premiere) a dorit să intervină și a recitat live o poezie proprie, în limba engleză, și una în limba română-a concurentei care câștigase marele premiu. Pronunția și vocea pițigăiată, ezitările și intonația au făcut deliciul publicului. La o altă ediție, am invitat o balerină cunoscută din Italia, care locuiește în Frankfurt, Roberta di Laura, care a dansat în micuța noastră sală de festivități, în timp ce pe primul rând erau inspectori, directori, profesori universitari, critici literari, scriitori care păreau că nu mai respiră, balerina dansând chiar în fața lor, la câțiva centimetri. Cei doi fotografi (Florin, din Ploiești și Iulian, din Buzău) au făcut atunci sute de poze minunate în timpul baletului.
Un alt moment de excepție (ediția a X-a) a fost sărbătorirea (cu tort și aplauze în picioare) a lui Mircea Ionescu-Quintus, care urma să împlinească, peste două luni, 100 de ani (pe 18 martie 2017). Sala era plină; erau spectatori și pe holul de la intrare. I-am pregătit atunci un cadou inedit, cu care a fost ulterior la Cotroceni și l-a oferit președintelui când acesta l-a medaliat cu Ordinul „Steaua României” în rang de ofițer. Cadoul a fost un volum intitulat Quintus 100%!, în care numeroși epigramiști au dedicat epigrame Seniorului.
Îmi mai amintesc de Mircea Dinescu, care a cântat, cu mare chef, în sala de festivități și a adus cu sticle de vin având versuri pe ele, ambele din producția proprie.
La o ediție, a câștigat un premiu un foarte bun epigramist, Claudiu Val Conțevici, care locuia în Leeds pe atunci, i-am trimis premiul financiar prin Western Union, bani cu care și-a cumpărat (dacă-mi amintesc bine) un fier de călcat. Au mai fost extraordinarele concerte ale lui Mircea Vintilă și Ducu Bertzi, divina voce a Danielei Vlădescu (prezentatoare la mai multe ediții), frumosul mesaj primit de la președintele Academiei Române, acad. Ioan Aurel Pop, strălucitoarele dialogurile dintre Dan C. Mihăilescu și Daniel Cristea Enache sau cele dintre Ștefan Cazimir și același Daniel Cristea-Enache. Toate sunt arhivate și le păstrăm cu mare grijă. Ele au fost publicate în antologiile edițiilor respective. Am scos până acum 16 antologii, a 17-a va ieși în 2025.
Echipele de elevi voluntari din școala noastră se implică în câteva dintre momentele festivalului, unul fiind transferul discursurilor celor care iau cuvântul. Îmi este greu să aleg dintre minunatele discursuri ținute fie de Solomon Marcus, care spunea în 2014: „Am venit la Mizil cu principala intenţie de a discuta starea umorului în România actuală. (S.n.) E o problemă de o mare importanţă pentru care nu avem alte prilejuri să o discutăm. Despre poezie discutăm mereu, dar despre umor, ca ingredient esenţial al vieţii, ca nevoie fundamentală a fiinţei umane, nu discutăm şi cred că acesta e un prilej şi trebuie să vă spun că diagnosticul e în primul rând negativ. Umorul nu e recunoscut cu statutul său în educaţie, nu se înţelege că umorul trebuie să fie un ingredient esenţial al educaţiei la copii, la adolescenţi.”, fie de Teodor Baconschi (despre „Averea bunei educații” și nu numai) sau de Ștefan Cazimir, care a realizat și performat ca un veritabil actor un text propriu și interactiv (a implicat și participarea publicului). Un discurs nemaipomenit a fost cel al profesorului universitar de matematică Alexandru Popescu Zorica, cu multiple trimiteri culturale și rememorări ale unor vremuri tulburi, pe când fusese arestat politic. Ulterior, în primăvară, a venit la Mizil și, împreună cu dl.director al liceului, (pe atunci) Victor Minea, am stat de vorbă cu dumnealui cca 3 ore. Conversația s-a convertit într-un interviu de 8 pagini publicat în antologia mov a ediției a VIII-a.
Mi-l mai amintesc pe simpaticul George Stanca cât de serios era, îmbrăcat cu robă de judecător sau cum stăteau cuminți, unul lângă altul, Corneliu Leu, Nicolae Dragoș, Mircea Dinescu, Sorin Roșca Stănescu, Mircea Ionescu-Quintus, Dan Lupescu și inspectorii școlari generali de atunci. Cum aș putea uita momentul când i-am conferit venerabilului Corneliu Leu, ca organizatori, în semn de mulțumire pentru susținerea necondiționată a festivalului, titlul simbolic de „Patriarh al festivalului”? Mă opresc aici, dar anunț că la ediția aceasta încercăm să scoatem un prim volum care va conține materiale din mai multe ediții și care va fi urmat de altele până la ediția a XX-a, în total fiind vorba de cca 800 de pagini format A4.
Festivalul a devenit o marcă a orașului, și i-a câștigat un loc de cinste în lumea culturală românească. Este acesta realizare susținută de autorități ?
L. B: La început am avut în juriu, la poezie, pe unul dintre foștii primari, Emil Proșcan, și pe atunci Primăria ne ajuta oarecum.
Mult timp însă nu ne-a mai sprijinit. În ultimii ani, Primăria și Consiliul local ne sprijină la realizarea antologiei rezultate în urma festivalului. Suntem recunoscători și mulțumim! Sperăm să avem mereu o colaborare la fel de bună.
Se spune că tinerii sunt apatici și dezinteresați de cultură. Contrazice Festivalul această prejudecată ?
L. B: Da, prin implicarea lor, ca voluntari, cca 100 în fiecare an (mă refer la elevii Liceului Teoretic „Grigore Tocilescu”), prin participarea directă la secțiunile festivalului-anul trecut au fost 240 de concurenți, iar de-a lungul anilor au concurat cca 3500 de elevi din toate județele sau din Republica Moldova (avem un excelent parteneriat, de 10 ani, cu Liceul Teoretic „Gheorghe Palade” din Puhoi, R. Moldova și cu Liceul „Mihai Eminescu”, din Carapciu, Ucraina).
Mizilul a devenit, în urma festivalului, orașul din România cu cele mai multe epigrame dedicate. Ne spuneți câteva, vă rog ?
L. B: Poate că presupuneți asta, dar vă dau și un fapt, care ar putea certifica afirmația dvs., care precedă întrebarea. La ediția aniversară, a X-a, noi am publicat o carte intitulată „Noi iubim Mizilul”, care conține 475 de epigrame (selectate din 1024, câte erau toate cele scrise până atunci pentru festival) și alte texte despre Mizil, fiecare fiind însoțite de imagini corelate cu mesajul textului. Iată câteva, din acel volum:
Prof.univ.dr. Corneliu Berbente, București
Vorba lui Ranetti
De-ar mai trăi, uitându-se atent
La toţi acei câţi stau în Parlament,
– O, ce dă lume stă!, s-ar fi mirat
Ranetti azi .– Şi nici un om... dă STAT!
George Corbu, București
Ranetti vrând să coloreze stilul
Unei vieţi amare şi deşarte,
Salvat-a in extremis de la moarte
Romeo, Julieta şi Mizilul!
Petru Brumă, Constanţa
Trofeul Julietei, greu de atins la Mizil
În Verona, Julieta pe-al ei sân
S-a lăsat de mâna mea atinsă.
Şi-n Mizil am vrut s-o pipăi, dar, hapsân,
Juriul m-a lăsat cu mâna-ntinsă.
Laurențiu Ghiță, București
De ce nu va opri niciodată rapidul la Mizil?
La Mizil în gară, într-un mod perfid,
Pasiuni încalcă, iată, protocolul.
De ce nu opreşte-aici nici-un Rapid?
Fi’ncă toată lumea ţine cu Petrolul!
Ion Moraru, Galaţi
Prin Mizilul de altădădată
Cum au putut, mergând cu paşii rari,
Pe foarte-nguste uliţele sale,
Să-ncapă condeieri aşa de mari:
Ranetti, Bogza şi Caragiale?!
Vasile Larco, Iaşi
Orientare în teren
Cu demnitate, de amar de ani,
Mizilul stă la poale de Tohani
Şi, iată, la aceste poale
Epigramiştii-i dau târcoale.
La Festivalul din Mizil
Să ne lăudăm un pic!
În această zi de gală,
Capitala-i mizilic
Iar Mizilul capitală!
Laurențiu Ghiță, București
Aș mai avea 470... Să păstrăm măsura, totuși...
Ne spuneți și câteva poezii, dintre care au câștigat, de-a lungul timpului ?
L. B: Voi transcrie câte o poezie din cele trei trimise ediția trecută de câștigătorii marelui premiu. La secțiunea adulți, a câștigat George Eftimie, din Buzău.
Marină
Visez trecute falii pe un ocean sublim
Albastrul pur din ape s-a prefăcut în smoală,
Se-ntâmplă pe catarge ades să ne iubim,
Eu îmbrăcat în zale, tu cu retina goală.
E-o liniște și-o pace de început de veac,
Meduzele se-ncruntă la peștii-n așteptare
Și algele marine se fac licori de leac
Și-n aer stă să ningă o nouă tulburare.
Că se vedeau pirații cu bărci de putregai
Venind ca o furtună sub razele de soare,
Și nava sta ascunsă-n plutiri de mucegai
Să nu devină țintă sau loc de vânătoare.
Vin aripile nopții să ne prefacă-n sare
Și ne gustăm haotic, zadarnic și perfid,
Pe-o margine de lume ascunsă și în care
Satan turna cu trudă otravă și acid.
Un ceas ne roade timpul habotnic și năuc
Amenințări perfide se nasc din lâncezeală,
Secundele-i hilare în tâmple ne aduc,
Doar amintiri uitate ce vin... la nimereală.
Era cândva pe-aicea un pic de cer senin
Și-albastrele clepsidre, speranțe-nșelătoare
Turnau nisipul galben pe un decor marin,
Noi veșnicia însăși... o dam pe-un țărm de mare.
La secțiunea Poezie-elevi a câștigat Alexandra Surupăceanu, din Târgu Jiu, de la Palatul Copiilor, îndrumată de d-na prof. Calotă Rodica.
Sonete de toamnă citadină
E toamnă în oraş !
Toamna, cu gura plină de rugină
Cu degete călduţe, lungi, ne bate
Cărările, aleile-nfundate,
Să răbufnească, toate, de lumină.
O ramură uscată-abia se zbate
Şi tremură-n văzduh o violină,
O stea plăpândă într-un plop se-anină,
Când suflă-n zări furtunile turbate.
Obişnuiam să ies pe trotuare,
Să reperez un unghi al veseliei,
Azi, mi se par şi bălţile uzate,
Văd timpul cum, grăbit spre estuare,
Achită datorii melancoliei,
Iar eu pictez prietenii uitate.
Care sunt condițiile de participare la ediția actuală ?
L. B: Participă tinerii... de orice vârstă, dar peste 14 ani. Se pot înscrie pe site-ul nostru, www.romeojulietalamizil.ro , acolo unde este și regulamentul (care trebuie citit cu mare atenție), românii de pretutindeni.
Să știți că se înscriu mulți români din Diaspora. La festivalul nostru se întâlnesc sub cupola poeziei și a zâmbetului cu rădăcini românești.
O întrebare inevitabilă, ce urmează după majorat?
L. B: După majorat ce poate urma altceva decât... maturizarea, independența, împlinirea? Visul unei... zile de vară (din 2007) s-a transformat în realitate, iar realitatea se numește Festivalul internațional de Poezie, Umor și Epigramă „Romeo și Julieta la Mizil”. Cam lung titlul, nu? S-a lungit cu timpul... Poate fi reținut și mai simplu: „R&J la Mizil”.
Vă mulțumesc pentru oportunitatea de a acorda acest interviu și închei cu un fragment, de acum 15 ani, scris pe site-ul festivalului nostru: „Ne dorim ca Romeo şi Julieta la Mizil să devină, peste ani, un brand al oraşului nostru. Data de 30 ianuarie 2009 şi toate datele de 30 ianuarie care vor urma, au avut, au şi vor avea aceeaşi importantă încărcătură religioasă şi culturală, atât din perspectiva locală, sărbătoarea liceului nostru şi premierea Concursului Romeo şi Julieta la Mizil, dar şi naţională–aniversarea marelui dramaturg român, născut în Haimanale, lângă Ploieşti, I.L. Caragiale.” Victor Minea, director al Liceului Teoretic „Grigore Tocilescu”.
Fotografii de la ediția anterioară și afișele de-a lungul timpului:
Se încarcă comentariile...
