Tribunalul Bucureşti a oficializat falimentul Cuprom. Istoria declinului uneia dintre cele mai mari fabrici de fire de cupru din Europa

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Peste 2.000 de oameni lucrau, înainte de 1989, la fabrica de pe platforma industrială a Zalăului
Peste 2.000 de oameni lucrau, înainte de 1989, la fabrica de pe platforma industrială a Zalăului

După ani de amânări şi tergiversări, inevitabilul s-a produs: societatea Cuprom, deţinătoarea fabricii de conductori de cupru de la Zalău, intră în faliment.

După ani de tergiversări în instanţă, Tribunalul Bucureşti a decis zilele trecute intrarea în faliment a societăţii Cuprom, deţinătoarea fabricii de conductori emailaţi de la Zalău, cândva cel mai mare producător de acest tip din ţară şi una dintre cele mai mari din Europa. De altfel, odată cu închiderea fabricii, România rămâne fără astfel de producători, firmele care folosesc conductori în procesul de producţie fiind nevoite să recurgă la importuri.


Decizia pronunţată de magistraţii Tribunalului Bucureşti este executorie şi vine la solicitarea unor creditori ai societăţii, BCR şi Bancpost. Au fost şi creditori care au considerat că îşi pot recupera mai bine banii de la societate ajutând-o să îşi revină, prin reorganizare judiciară. Este cazul firmei SC Alabastra Mining, o firma din Cipru care îşi exprimase, printr-o declaraţie ataşată planului de reorganizare supus aprobării adunării generale a creditorilor din august 2013, intenţia fermă de participare la înfiinţarea unor filiale ale Cuprom, organizate ca centre de profit diferite. Este vorba, de fapt, despre funcţionarea actualelor secţii de emailare, respectiv a celei de trefilare din cadrul fabricii de la Zalău ca şi entităţi distincte, în care Cuprom ar trebui să deţină 85 la sută din capitalul social, diferenţa de 15 procente urmând să fie acoperită prin contribuţia creditorilor. Solicitarea firmei cipriote nu a fost acceptată.


Între timp, soluţionarea cererii celorlalţi creditori privind falimentul societăţii a suferit mai multe amânări, inclusiv prin arestarea şi, ulterior, condamnarea la închisoare cu executare a judecătorului de caz - Mircea Moldovan. Magistraţii s-au pronunţat, totuşi, în 20 mai 2015, dispunând ”intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului SC CUPROM SA. În temeiul art. 107 alin 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei ridică dreptul de administrare al debitorului şi dispune dizolvarea societăţii debitoare. Dispune sigilarea bunurilor din averea debitoarei, în sarcina lichidatorului judiciar. Stabileşte termen de maxim 10 zile de la data notificării deschiderii procedurii falimentului de predare a gestiunii averii de la debitor către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate până la deschiderea procedurii. Dispune întocmirea şi predarea către lichidatorul judiciar, în termen de maxim 10 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora, cu indicarea celor născute după data introducerii cererii de deschidere a procedurii”.


Toate aceste demersuri ar urma să se facă până în toamna acestui an.


Între timp, fabrica de la Zalău a fost trasă, ”preventiv”, pe linie moartă. ”Nu mai funcţionăm de o lună, de la Paşti. Nu ştiu de ce, mai ales că de un an şi jumătate suntem pe profit - este, probabil, o chestiune tipic românească”, spune Boros Stefan, liderul sindicaliştilor din Cuprom.


Cei 70 de angajaţi rămaşi în secţia de trefilare - singura care nu fusese oprită - stau acum acasă şi aşteaptă inevitabilul: să fie chemaţi să semneze disponibilizările.


Istoria declinului celei mai mari fabrici de fire de cupru din România


După cum preciza pentru Adevărul, în urmă cu mai mulţi ani, un grup de foşti angajaţi ai fabricii, acţionari minoritari în societate, fiecare dintre proprietarii care s-au perindat pe la Elcond/Cuprom de la privatizarea sa de către Fondul Proprietăţii de Stat a bătut câte un cui în „sicriul” fabricii. Declinul a început cu indienii de la Allied Deals, o firmă din Marea Britanie ce a cumpărat 51 la sută din acţiunile fabricii de la Autoritatea pentru Privatizare (APAPS) în 1999, pentru ca în scurt timp, printr-o majorare de capital, să ajungă la 94 la sută. Când în 2002 firma din Anglia, transformată între timp în RBG Resources, a început să aibă probleme financiare, pe fir a intrat un lichidator din Olanda, care a vândut Elcondul unei asocieri de firme cu sediul în Cipru. Noii proprietari au ales o firmă din Bucureşti, Nordexon Manufacturing SRL, pentru a le administra afacerile din România – adică fabrica din Zalău şi uzina „Phoenix” din Baia Mare. Societatea din Bucureşti a înfiinţat o nouă firmă, numită SC Cuprom SA, cu sediul în capitală. După cum arătau foştii angajaţi într-o plângere penală adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, prin „inginerii” economice Elcondul a ajuns să fie dator vândut noului Cuprom, astfel încât în 2004 toate activele Elcondului au fost transferate Cupromului, în contul acelei datorii despre care acţionarii spun că nu a existat niciodată.


În tot acest timp, peste 90 la sută dintre angajaţii societăţii au fost disponibilizaţi iar secţiile închise rând pe rând. De la aproximativ 2.200 de angajaţi, cât avea fabrica în vremurile ei bune, când era cea mai marefabrică de profil din ţară şi una dintre cele mai mari din Europa, ea a ajuns să funcţioneze în regim de avarie, cu o mână de oameni pe post de angajaţi. Toate acestea în condiţiile în care - spun angajaţii - cerere pentru produsele fabricii există.

Vă mai recomandăm:

EXCLUSIV: DNA Cluj a intrat pe firul falimentării companiei Cuprom SA

Cum s-a ”evaporat” marea industrie a Zalăului: de la privatizări dubioase la problemele aduse de economia de piaţă




 

Zalău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite