Ştefan Iorga - Violonistul cu o tradiţie de 300 de ani în familia sa

Născut lângă Timişoara, Ştefan Iorga şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în Zalău, unde, de zece ani, deţine catedra de vioară a secţiei populare de arte şi meserii din cadrul Centrului de Cultură şi Artă Sălaj.

Tatăl său, folclorist celebru, a fost angajat ca instrumentist profesionist la Filarmonica de Stat din Oradea, în cadrul căreia, ulterior, a cântat şi el. De aici, a fost invitat să se alăture Orchestrei Meseşul din Zalău, condusă, pe atunci, de George Miţin Vărieşescu. Aşa a ajuns artistul la Zalău, unde a influenţat şi schimbat viaţa multor tineri artişti.

Elevii săi îl iubesc

Ştefan Iorga are o carieră artistică de 42 de ani, însă nu doreşte să vorbească despre sine în acest context. Nu doreşte să fie prezentat decât ca profesor de vioară, statut care îl defineşte, susţine el. Pune multă pasiune în tot ceea ce face şi încearcă să-şi transmită talentul şi cunoştinţele copiilor săi. Aşa-i numeşte pe elevii cu care lucrează. „Poate că directorul acestei şcoli, Grigore Grigoruţ, are perfectă dreptate când spune că-i iubesc prea mult şi sunt prea maleabil cu ei, astfel că micuţii profită uneori de această slăbiciune“, spune artistul.

Vioara sa are 300 de ani

Ştefan Iorga spune că face parte dintr-o familie de artişti. Vioara sa a intrat în familie în jurul anului 1700, iar de atunci, de trei sute de ani, primul născut din fiecare generaţie a devenit violonist. Vioara a fost manufacturată în anul 1950 de către Nicolaus Amatus la Cremona.  „De prin 1700, instrumentul a rămas în familia noastră şi a fost transmis din tată în fiu. Lanţul s-a rupt la mine. Fiul meu a abandonat Liceul de Muzică, după 11 ani de vioară, iar eu n-am vrut să-l forţez“, spune tatăl.

Aşa încât îşi revarsă pasiunea pentru muzică asupra copiilor pe care-i instruieşte şi asta nu rămâne fără rezultat. A reuşit să constituie o orchestră de folclor din copii şi adolescenţi extrem de talentaţi, care au apărut şi au avut performanţe pe multe scene din ţară. Există mai multe înregistrări cu muzica lor. Iar mulţi dintre foştii săi elevi au devenit acum artişti celebri sau profesori de vioară, ca el însuşi.

Ce îi place.

Iubeşte foarte mult folclorul autentic. Îi place mult profesia sa, îi place să lucreze cu copiii şi pune tot sufletul în asta. „Nu poţi lucra bine cu un copil dacă nu-i ştii toate frământările, gusturile, capacitatea de asimilare, indiferent de vârstă“, susţine violonistul. Îşi iubeşte foarte mult ţara şi valorile ei.

Ce nu îi place.

Nu-i place situaţia din ţară. „Mă certam cu toţi colegii de prin Occident pentru români. Situaţia creată acum la nivel naţional mă dărâmă. Sunt atât de frământat de asta încât nu mai ştiu: mai ţin la ce ţineam cândva?“, se întreabă, retoric, Ştefan Iorga.

Întrebări şi răspunsuri.

Cine v-a îndrumat pe calea muzicii?

Ş.I.: După cum spuneam, vine din familie. Însă eu am avut privilegiul de a lucra cu unul dintre cei mai mari folclorişti din ţară, profesorul şi dirijorul George Miţin Vărieşescu. El a pus bazele profesionismului în folclorul sălăjean, înfiinţând prima orchestră profesionistă. Lui îi datorez toate cunoştinţele mele. Toţi marii solişti din Sălaj îi datorează lui foarte mult.

Dragostea pentru elevi vă face atât de apreciat şi iubit de ei?

Ş.I.: În zece ani de când sunt profesor de vioară nu i-am numit pe aceşti copii elevi. Ei sunt copiii mei. Îi iubesc ca pe propriii mei copii, ei sunt viaţa mea. Poate că această atitudine este greşită, poate că, dacă aş fi mai aspru cu ei, rezultatele ar fi mai bune. Însă, în acest fel, copiii mei vin la lecţii fără teamă, şi nu o dată au venit spunându-mi pe faţă că n-au exersat. Nu-i nimic, exersăm în clasă.