Cătălin Ţurcaş, tânărul de la Cambridge care i-a scris lui Iohannis să aibă grijă de ţară, vânat de arabi să le pregătească geniile la matematică
0La 22 de ani, Cătălin Ţurcaş are deja în spate experienţe la care mulţi nici nu visează. Pasionat de matematică, i-a antrenat pe olimpicii din Arabia Saudită şi a primit deja o ofertă de doctorat în Anglia. Cătălin a fost foarte mediatizat în România, după alegerile prezidenţiale de luna trecută, când i-a trimis o scrisoare preşedintelui ales Klaus Iohannis.
De loc din Şimleu Silvaniei, Cătălin este genul de tânăr căruia nu-i place să epateze, deşi ar cam avea cu ce: în 2008, când era elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional ”Simion Bărnuţiu” din Şimleu Silvaniei, câştiga medalia de argint la Concursul Internaţional “China Western Mathematical Olympiad” ( Guiyang, China), pentru ca doi ani mai târziu să obţină medalia de aur şi premiul I, cu punctaj maxim, la faza naţională a Olimpiadei de Matematică. Sunt doar două exemple relevante pentru nivelul pasiunii sale pentru matematică.
Cu toate că matematica părea să fie alegerea firească pentru facultate, Cătălin a oscilat o vreme între disciplina care i-a adus cele mai multe premii şi informatică. Nehotărârea lui nu s-a lăsat fără efecte: şi-a depus aplicaţiile pentru universităţile din străinătate prea târziu. Aşa a ajuns, în toamna anului 2010, la Universitatea Babeş - Bolyai din Cluj Napoca, la Facultatea de Matematică, unde a rămas timp de un an.
”A fost un an destul de frumos, în care m-am apropiat de domnul profesor Dorin Andrica. Dânsul era antrenor al lotului olimpic de matematică al Arabiei Saudite, stând acolo un an întreg, pentru gândi lotul, de la modul de selecţie, la pregătire. M-a dus şi pe mine acolo, o lună, într-o perioadă critică, pentru că era luna de dinaintea olimpiadei internaţionale de matematică. Făceam zilnic câte două sesiuni de pregătire cu cei şase elevi din lot”, îşi aminteşte Cătălin.
În anul petrecut la Cluj a aplicat pentru străinătate. ”Deadline-ul pentru Oxford şi Cambridge era 15 noiembrie, iar eu am aplicat la sfârşitul lunii, deci le-am pierdut. Aşa că m-am orientat spre următorul departament, ca valoare în matematică, din Marea Britanie. Aşa am ajuns la Worwick”, povesteşte el.
A învăţat trei ani la Warwick, iar către final şi-a dorit ca, după licenţiere, să facă o schimbare, aşa că a aplicat pentru un master la Universitatea Cambridge.
”Mi-au pus o condiţie neobişnuit de mare: să iau o medie de peste 90 la sută la examenele din anul III. Sună, probabil, lejer, să iei nota 9 în România, dar acolo este foarte greu. Cea mai mare clasificare posibilă în Anglia este First Degree, ceea ce înseamnă un punctaj de peste 70 la sută. Cred că şi ştiu de ce mia-u pus această condiţie: în urmă cu un an, aplicase un coleg de-al meu de la Warwick la acelaşi colegiul de la Cambridge cu un scor de aproape de 100 la sută. S-au gândit, probabil, că nu e atât de greu. Dar este. Spre exemplu, în cazul meu, mă duceam la un examen ştiind toată materia, toate demonstraţiile de la teoreme învăţate pe de rost, iar majoritatea problemelor începeam să le fac automat, rapid, fără să mă mai gândeasc şi cu toate acestea tot nu îmi ajungea timpul să fac perfect”, explică tânărul nivelul pretenţiilor pe care sistemul universitar britanic le are de la studenţi.
Chiar dacă părea o provocare destul de mare, Cătălin a reuşit să termine ultimul său an la Warwick cu un scor de 91 la sută, aşa că de câteva luni este masterand la Saint John College, Cambridge. După anul de masterat, şimleuanul va începe doctoratul, primind deja o ofertă de la universitatea la care şi-a luat licenţa în matematică - Warwick. ”Sunt aproape decis că voi merge acolo, dar am mai aplicat în alte patru locuri şi nu pot să dau un răspuns până nu văd ce răspunsuri primesc şi de acolo”, ne explică el.
Concurenţă acerbă: 20 - 30 de candidaţi pentru un loc la doctorat
Potrivit lui Cătălin, numărul locurilor la doctorat este foarte mic - unul sau cel mult două la fiecare profesor supervizor. ”Aplică 20 - 30 dintre cei mai buni studenţi practic din toată lumea pentru fiecare loc”, spune românul acceptat, deja, la doctorat în Anglia.
Studenţii din România - ”o mulţime destul de plafonată”
Întrebat cum vede sistemul universitar românesc, după anul în care a învăţat în ţară, în raport cu cel englezesc, Cătălin spune că diferenţele sunt mari şi sunt date, în principal, de dificultatea mult mai mare a examenelor în Marea Britanie, dar şi de interesul şi nivelul studenţilor. ”În Anglia am întâlnit o clasă de studenţi interesată, care punea mereu intrebări, pe când la Cluj era o mulţime destul de plafonată, care aştepta doar ca profesorul să vină să predea ceva, indiferent dacă înţeleg sau nu ceva. Bineînţeles, cu mici excepţii”, exlică el.
”Mi-ar plăcea să mă întorc în România când o să am ceva de oferit. Deocamdată am de învăţat”
Cât despre planurile sale de viitor, Cătălin mărturiseşte că îşi doreşte o carieră academică, adică să profeseze ca şi cadru didactic universitar. ”Acolo, la început - punctează el. Mi-ar plăcea să mă întorc în România când o să am ceva de oferit. Deocamdată am de învăţat.”
L-am întrebat cum ar trebui să arate România în care doctorul în matematică Ţurcaţ Cătălin s-ar întoarce cu plăcere. Răspunsul a fost pe măsura modestiei care vine odată cu valoarea: ”Nu simt nevoia ca România să îmi ofere mie ceva. Când mă voi întoarce, mă voi întoarce pentru a oferi eu ceva, pentru a încerca să îmbunătăţesc sistemul de învăţământ, dacă reuşesc să acumulez cunoştinţele necesare”. Îşi doreşte să se întoarcă acasă, mai devreme sau mai târziu, deşi este conştient că, în ţara lui motivaţia financiară nu va fi niciodată pe măsură. ”Nu cred că o să ajung, vreodată, să mă motiveze substanţial în România partea financiară. De altfel nici în Anglia, dacă ai un job în mediul academic, nu ai un salariu foarte mare, dar câştigi suficient cât să îţi permiţi mici bucurii ale vieţii”, punctează el.
Cătălin spune că mulţi dintre studenţii români de top care ajung la universităţi de valoare din străinătate se întorc în ţară după terminarea studiilor, în principal pentru a lucra în companii multinaţionale. ”Sigur, salariile nu sunt la fel de mari ca şi în Anglia, dar în România trăieşti cu 1.000 de lire ca şi în Londra cu 3.500”.
Cum s-a făcut cunoscut Cătălin în timpul alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2014
Masterand român la Cambridge, după ce a stat 11 ore în frig fără să voteze: ”Domnule Iohannis, vă rugăm: fiţi cu ochii pe ei!”. George Cătălin Ţurcaş, tânărul din Şimleu Silvaniei, olimpic naţional şi internaţional la matematică pe vremea când era elev, masterand în matematică pură la Cambridge acum, lansează un apel către preşedintele ales Klaus Iohannis. Apelul vine după ce, alături de alţi studenţi români, a stat peste 11 ore la coadă în Londra, fără a reuşi să voteze.
La fel ca şi alte mii de colegi de generaţie, George a stat duminică, 16 noiembrie 2014, ore în şir în frigul umed şi pătrunzător al Londrei pentru a participa la decizia privind viitorul României. După mai bine de 11 ore, uşile Institutului Cultural Român de la Londra i s-au închis în faţă, chiar înainte de a vota. Îngheţat dar fericit că votul celor care au reuşit să intre în secţie a contat, George a postat un mesaj pe Facebook, în care face un apel la Klaus Iohannis să nu înşele aşteptările celor care au făcut sacrificii pentru ca el să ajungă preşedintele României.
Vă redăm mai jos mesajul integral.
”Am plecat de acasă la ora 7 dimineaţa, am ajuns şi m-am plasat în coada de la ICR Londra la 9.45 şi după exact 11 ore şi 15 minute mi s-a închis uşa în faţă, fiind unul dintre primii oameni care nu au reuşit să voteze. Da, probabil domnul Meleşcanu m-ar apostrofa spunându-mi că dacă eram serios mă porneam la 5. Nu sunt supărat că George Ţurcaş nu a votat. Din grupul nostru de studenţi, câţiva au reuşit să intre chiar înainte să intervină Poliţia, iar dacă mă împingeam şi eu mai tare, probabil intram. Nu m-am stresat, deoarece eram ferm convins că oricine ar fi intrat ar fi votat tot acelaşi candidat.
Am cunoscut oameni extraordinari! Civilizaţi, răbdatori, respectuoşi. Când picioarele au început să se înmoaie şi spiritele păreau să se încingă, un magician a scos o chitară şi prin melodii ca şi "Imnul Golanilor" şi "Andrii Popa" a sădit în mulţime acea fărâmă de speranţă de care aveam nevoie. Nu o să uit niciodată privirile mirate ale britanicilor care ne întrebau pe bună dreptate "sunteţi obligaţi să votaţi?". Ţin să îi mulţumesc şi doamnei Monica Macovei, care, din semn de solidaritate, a făcut coada cu noi. A insistat să îşi păstreze locul (în spatele nostru), dar la îndemnul celor din mulţime a păşit totuşi în secţia de votare cu 1 minut înainte să se închidp.
Cred că dânsa a avut un rol important de mediere între mulţime şi poliţia britanică la final, drept urmare noi nu am fost alungaţi cu gaze lacrimogene ca şi cei din Paris. Domnule Iohannis, această victorie vă atrage o mare responsabilitate. Eu sunt convins de bunele dumneavoastră intenţii, la fel cum sunt convins de interesele meschine ale unor oameni care din nefericire se află acum în jurul dumneavoastră. Vă rugăm, "fiţi cu ochii pe ei, sau daţi-i pe mâna lui Macovei".
Le multţumesc din suflet prietenilor din România. Am primit telefoane de la oameni dragi din Cluj şi din Bucureşti care mă întrebau dacă sunt bine. Revoltaţi că "aia dau cu gaze lacrimogene pe noi", erau decişi să iasă în stradă în semn de solidaritate. Vă mulţumesc şi sper că azi nu am schimbat doar un preşedinte! Sper că am schimbat un sistem de vot total depăşit.
Cu drag, Cătă”
Se încarcă comentariile...
