Salvator de vieți cu normă întreagă și sculptor cu har. „E ceva care te cheamă, asta simt eu”
0Practică o meserie în care îți trebuie viteză de reacție, stăpânire, curaj și dedicare. Liniștea după o zi plină de adrenalină o regăsește acasă, în atelierul improvizat, sculptând icoane în lemn.
Marian Nedelcu este pompier militar și activează în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Podul Înalt” Vaslui - Secția de Pompieri Huși. Este de asemenea artistul care a sculptat cu suflet troița aflată în fața unității căreia îi trece în fiecare zi de lucru pragul. Meseria de pompier o practică de aproape 20 de ani, iar cu sculptura s-a întâlnit cu opt ani în urmă.
„Întâmplarea a făcut să cunosc un meșter popular, domnul Ștefan Csukat, un sculptor bucovinean, stabilit aici, la Huși”, a dezvăluit sculptorul. Meșterul lansase un concurs pe pagina de Facebook, oferind o icoană sculptată în lemn persoanei care indica în mod corect numele sfinților reprezentați în icoane. Nu a câștigat concursul, deși a recunoscut mai mulți sfinți, în schimb l-a cunoscut pe meșter, de care s-a apropiat și pe care a avut privilegiul să-l observe la masa de lucru.
„Stând lângă el, văzând cum lucrează, i-am spus în una din zile că pot să fac și eu așa ceva. Și s-a blocat, așa, pe moment, nu i-a venit a crede. Mi-a desenat-o pe Maica Domnului, cea mai simplă, ca să spun așa, lucrare pe care poate să o facă un începător. Mi-a dat două cuțite, două dălți, și am plecat acasă. Și după trei zile i-am dus icoana făcută și nu i-a venit a crede”, și-a amintit Marian Nedelcu de începuturi.
Cu pictura cochetase oarecum în copilărie, atunci când îi „fura” mamei cearșafuri, pe care le punea pe rame de lemn și le trata cu clei de oase, cu complicitatea tatălui care căpăta informații de la pictorii de prin bâlciuri. Poate talentul să vină și de la bunici. Bunicul din partea tatălui a fost fierar, iar bunica din partea mamei țesea covoare cu un talent extraordinar și un simț al culorii special. „Cred că este și ceva nativ moștenit”, adaugă Marian Nedelcu.
După ce a făcut primii pași, a simțit nevoia să-și șlefuiască talentul și a urmat cursuri de profil la Școala Populară de Artă, nu cu mulți ani în urmă. Iar de atunci se așază la masa de lucru fără un program, fără să-și propună, ci de fiecare dată când simte. Lucrează preponderent icoane. „Icoana m-a atras cel mai mult”, spune sculptorul.
Toate obiectele pe care le-a realizat până acum, și s-au adunat destul de multe, au fost rodul unei porniri interioare. Nu lucrează pentru vânzare și din păcate nu a avut nici timpul necesar să dea curs tuturor invitațiilor pe care le-a primit, de a participa la târguri de profil din țară.
Are un mic regret că nu a reușit să ajungă, în vara 2025, la festivalul de la Hobița, la cea mai amplă ediție a evenimentului dedicat maestrului Constantin Brâncuși
„Eu le las toate la voia lui Dumnezeu. Când o să vrea Dumnezeu, atunci”, a explicat sculptorul care este „planul”.
„O icoană se dă într-un moment aparte”
Nu a pus preț pe valoarea materială a obiectelor pe care le realizează. Este conștient că astfel de produse au un segment de cumpărători foarte restrâns. Nici obiectele destul de utile altădată, realizate de meșterii populari, nu mai au astăzi aceeași „căutare” pe piață.
„Nu mai este timpul adecvat. Iar o astfel de lucrare, dacă o cumpără cineva, ori o cumpără pentru el, ori o cumpără să o dăruiască. O icoană, drept să vă zic, se dă într-un moment aparte. O dai cuiva tânăr căsătorit, o dai la o aniversare, sau într-o situație unică. Nu cumperi o icoană cum ai cumpăra o pastă de dinți că ți-e de folos. E ceva unic în felul ei, pentru că icoana însăși îți insuflă credință, insuflă un sentiment aparte. Icoana te însoțește de la naștere și până la moarte”, mai spune sculptorul.
A devenit destul de complicat și să-și procure lemnul pentru a putea lucra. Nu poate lucra cu orice fel de lemn, e nevoie de lemn de esență moale, tei sau salcie. Iar lemnul se vinde de obicei în cantități mari. Mai reușește să găsească ceea ce are nevoie pe la fabrici de prelucrare.
Troița, sfințită pe 13 septembrie, de Ziua Pompierilor, nu este prima pe care a realizat-o. O altă troiță a dăruit-o Mânăstirii Vovidenia la care a slujit câțiva ani Părintele Mina Dobzeu.
„Am avut eu câteva scânduri cumpărate de la un domn acum câțiva ani și au stat în garaj la mine cred că vreo trei ani de zile, până când am avut, așa, o chemare să fac o cruce. N-am simțit nimic până când a venit momentul respectiv. Așa funcționează la mine. Și am făcut-o pentru schit”, a dezvăluit Marian Nedelcu.
Și atunci când realizează icoane lucrurile se întâmplă similar. Lucrează atunci când simte, nu-și poate programa o anume zi de lucru. Are grijă să respecte erminia picturii bizantine (un set de norme și canoane folosite de pictorii bizantini pentru a reda textul sacru în picturile lor).
„Eu am un curs al lucrurilor. Încep cu rugăciunea. Eu nu sculptez, spre exemplu, fără să citesc despre sfântul respectiv, fără să ascult acatistul Sfântului, fără să mă rog, pentru că altfel nu îți iese. Eu așa am constatat”, a mai dezvăluit sculptorul.
Cel mai atras a fost să o reprezinte pe Maica Domnului, dar și pe Sfântul Spiridon, pe Sfântul Nectarie de la Eghina, pe Sfântul Mina, pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, pe Sfinții Împărați Constantin și Elena.
Pentru sculptura care îl înfățișează pe Ștefan cel Mare a așteptat câteva luni. Avea lemnul în casă, un lemn vechi de 60 de ani, dar nu se putea hotărî ce să facă.
„Treceam pe lângă ea și nu îmi venea să lucrez. Nu este ca spartul lemnelor, că trebuie să sparg lemne când n-am de foc. E ceva care te cheamă, asta simt eu, nu știu la ceilalți meșteri cum se întâmplă. Sunt zile în care nu pun mâna pe daltă și sunt zile în care am ca un fel de dorință. (...) Și într-o zi am venit de la serviciu, avusesem o zi grea, și cu toate că eram frânt de oboseală m-am apucat de icoana aceea. Până seara am terminat”, a mai dezvăluit artistul.
Fiul cel mic începe să manifeste la rândul lui interes pentru meșteșug. De altfel, Marian Nedelcu împărtășește cu bucurie, atunci când i se cere sprijinul, copiilor din tainele cioplitului în lemn.
Lucrările lui Marian Nedelcu au putut fi admirate în câteva expoziții importante.
„Credința sculptată în lemn”, o expoziție găzduită de Muzeul Țăranului Român, a reunit în octombrie 2024 trei artiști care sculptează cu sufletul: Marian Nedelcu, Adrian Florin Bițică și Mircea Tofan. O altă expoziție importantă, „Interferențe Balcanice”, ediția a V-a, care va fi vernisată săptămâna viitoare, va conține, din nou, și o lucrare a sculptorului Nedelcu. Vor expune 60 de artiști din România, Bulgaria și Grecia, precum și membri ai Uniunii Elene din România, din diverse domenii artistice, inclusiv pictură, icoane pictate și sculptate în lemn, tapiserie și sculptură.
„Dumnezeu le-a așezat, mi-a adus în viața mea tot ceea ce am fără să depun prea mare efort. (...) E un dar pe care l-am primit și vreau să-l folosesc cu același drag cu care mi-a fost trimis”, a mai spus artistul.
Se încarcă comentariile...
