Laude surprinzătoare pentru Vaslui, de la scriitorul Vasile Ernu. Ce l-a surprins în orașul moldav

Scriitorul Vasile Ernu a descris locurile, infrastructura si oamenii din Vaslui într-o serie de postări pe pagina personală de Facebook și s-a declarat impresionat de tot ceea ce a văzut.

Scriitorul Vasile Ernu într-una din piețele din Vaslui FOTO arhiva personală

Scriitorul Vasile Ernu își începe descrierea Vasluiului cu centrul orașului: „E ca un șir de curți care dau una în alta – curg din una în alta. Doar că ele nu sunt curți rurale, ci urbane: un soi de piețe. O mare parte dintre ele îți dau un sentiment de curte: au un anumit tip de intimitate. Poate cu excepția Pieței Civice – toți ați văzut Porumboiu, A fost sau nu a fost – care e tipic piață rece administrativă. În acest gen de piață nu vrei să stai mult – ele sunt lipsite de viată, căci e administrație. Restul sunt altfel”.

Scriitorul se declară impresionat de Piața la Secu, una din zonele emblematice ale Vasluiului.

„Inima centrului la Vaslui este Piața La Secu’ (oficial Piața Independenței). O piată este făcută din clădiri, din poziționarea și așezarea ei urbană, dar mai ales din oameni. La Secu’ eșți ca într-o curte mare, cu multe intrări – porți deschise – dar care lasă un sentiment de protecție: flancat de clădirea Poliției, Muzeu și blocuri. Ai multă verdeată, umbră, ai fântână arteziană, mese de șah, table sau remi, bănci comode și cumva compartimentată că să lase loc de respirație dintre mese și oameni. Numele La Secu’ vine de la clădirea care a aparținut fostei Securități din epoca comunistă iar acum dată Poliției”, explică Vasile Ernu.

Piața vie

La Secu’ i se pare este una dintre cele mai vii piețe pe care le-a întâlnit  în ultimii ani în orașele românesti. 

„La Secu’ îți lasă un sentiment că e un loc permanent plin de lume. Dimineață devreme ai deja la mese bătrânii pensionari care joacă șah, remi, table. Dacă inițial am crezut cã ei vin doar în weekend, mi-am dat seama pe parcurs că ei sunt zilnic aici. Aceastã constantă prezență în piată a unui grup stabil nu am mai văzut în orașele noastre de prin 80. Probabil că există, dar eu nu am mai întâlnit: vorbim de zeci de oameni care vin zilnic și-și petrec timpul aici jucând de dimineată cât îi ține. Acesta este un fenomen fascinant – foarte util pentru această categorie socială”, spune scriitorul.

Vasile Ernu a făcut și un mic studiu social, descoperind cine frecventează piața și la ce ore ale zilei.

„Se vede că oamenii se simt bine aici. Nu știu ce fac iarna. Voi afla. Dupã masa vezi multe mame cu copii. Este un loc destul de ofertant pentru ele. Pot stă la discuții lejer fără a fi stresate că ceva se poate întâmpla cu cei mici: e totul că într-o ogradă mare – pericole minime. Le vezi aici până seara târziu. Tinerii îi vezi în diverse forme: în prima parte a zilei pe la o cafea printre ore sau după ore (sunt 3 locuri de cafea bună aici în apropiere plus liceele – povestesc separat), după masă și seara ei invadează tot”, descrie scriitorul ce a văzut.

„Locul noilor și vechilor rockeri”

Vasile Ernu se declară impresionat de amestecul de grupuri sociale din cunoscuta piață a Vasluiului.

„La Secu’ e și locul noilor și vechilor rockeri – în orașele mici aceastã „sectă” se conservă bine – a tinerilor „în negru” și alte forme. Dar tot aici vin și cei de la „Peluza Nord Vaslui”. Zic cei tineri că e singurul loc public unde poți bea o bere fără să fii stresat și și să stresezi pe alții – dar e discret și în orele fără copii. Aici totul e discret, că nu e Untold. Ceea ce mi se pare de necrezut este acest amestec de grupuri sociale foarte diverse și radical diferite care cumva conviețuiesc în aceeași ogradă chiar dacă orarul lor nu se suprapune întotdeauna”, punctează scriitorul.

A remarcat și faptul că fiecare grup social și-a stabilit zonele de interes și nu iese din ele.

„Aceste grupuri însă se intersectează într-un mod foarte firesc. Căci, de obicei, unde vin bătrânii nu vin tinerii, iar unde vin mamele cu copii nu vin adolescenții. Aici cumva e loc pentru toți ceea ce pare greu de imaginat: melanjul aici cumva s-a produs și toți se simt bine. Dovadă că mereu acest loc e plin de aceste diverse grupuri”, povestește Vasile Ernu.

„Piețele agricole din Vaslui –să leșine știrile ProTV”

Scriitorul a descris în amănunt și cele două piețe din orașul Vaslui, care i-au creat „o senzație puțin de prea multă ordine, curătenie și aranjare”: „Ce poate fi mai plăcut decât să-ți faci piața toamna în târgurile din Moldova? Hai – sã leșine știrile Pro Tv care ne-au cam debilizat în ultimii 20 de ani. De la față locului relatez așa…. Suntem un grup de prieteni fani ai piețelor agricole (Trăiește-ți piața– grup pe facebook) – oriunde mergem suntem obligați să vedem piețele și să povestim. Ele, zicem noi, sunt sufletul orașului. Eu oricum o fac de ani buni.”

Scriitorul descrie în amănunt alte două piețe din Vaslui și ce i-a plăcut la ele.

„Printre primele spații ale unui oraș nou – gara, autogara etc – piață agricolă este locul unde merg imediat. La Vaslui am descoperit două piețe: nici nu e greu. Sunt ambele destul de centrale. Una – Piața Centrală – e la 4 minute de inima orașului, cealaltă – Piața Traian – nu e în centru, ci e la 6- 7 minute de centru. Așa sunt distanțele în orașele mai mici”, remarcă Vasile Ernu.

A remarcat modul ingenios în care a fost construită Piața Centrală din Vaslui.

„Avem așa: Piața Centrală care a fost reconstruită în locul Pieței Vidin (sper că nu greșesc). Se află într-o pantă și asta face că atunci când vii din deal să-i vezi doar parcarea și partea verde. E construită ingenios în pantă. Când vii din vale o vezi înfiptă în fată cu acel galben de Vaslui – pare că aceastã culoare este aici de mare efect. Este probabil printre cele mai moderne piețe din România”, ține să spună scriitorul.

„A face piață și a sta la povești e un tot întreg”

Simte din nou nevoia să puncteze curățenia care domnește în cele două locații.

„Aici ai o senzație puțin de prea multă ordine, curătenie și aranjare. Adică e prea „modern”. E puțin „prea ca afară” – și asta pe mine mă incomodează. Mai ales că face „disonanță” cu toate clișeele din capul tãu. Tu vii de la Cluj sau Bucureșți să vezi mizerie și „bețivani” că așa ți s-a spus la ProTV și poftim: ca la bibliotecă și bună dispoziție cum nu a visat Ardealul”, povestește cu umor Vasile Ernu.

La piața Traian remarcă că e un bun loc de socializare, pe lângă cumpărăturile pe care le fac oamenii.

 „Aici chiar dacă are un aer mai puternic de piată de târg toatã infrastructura și ordinea, curătenia te pune pe gânduri. Pentru că așa ceva nu ai văzut la Bucureșți sau Cluj – pur și simplu Vaslui este cu o clasă peste la acest capitol. Și nu o spun ca să-i flatez: o spun pentru cã m-a surprins. Ai și parcare unde ai loc, toți comercianții sunt cu mânuși. Exagerează și ei. Bun. Elementul cel mai moldovenesc din povestea pieței. În piețele din târgurile moldovenești (dar asta e valabil în multe alte zone Moldova și Sud) sentimentul e că piața e doar un motiv al oamenilor de a sta la taclale. Oamenii vin să cumpere mai ales pentru a socializa. A face piață și a sta la povești e un tot întreg”, explică scriitorul.

„Ca la Berlin, nu ca la Bucureșți sau Cluj”

Vasile Ernu nu a uitat nici de transportul public. S-a plimbat pe trei trasee și a venit și cu o serie de recomandări.

„Primul lucru care minunează e Gara Auto care e chiar lângă Gara CFR. În timp ce Iașiul și-a distrus una dintre cele mai faine gări din zonă (nu iert) transformată în hipermarket și care era bine plasată peste drum de Gara CFR, în josul Copoului, Vasluiul și-a făcut una nouă din fonduri UE. E AutoGara care gestionează tot transportul public local. E o Autogară nouă, foarte spațioasă, cu vizibilitate maximă, cu flori în interior”, spune scriitorul.

Îi place că pe anumite trasee, călătorii se cunosc între ei, iar călătoriile au o notă familiară.

„Despre curățenie nu mai amintesc: la Vaslui peste tot e excesiv de curat – ceea ce mă pune pe gânduri.  Pe unele rute oamenii mai toți se cunosc între ei iar casiera lasă impresia că-i știe și pe nume. Unele dintre autobuse anunță și stațiile care urmează și afisează traseul. Ca la Berlin, nu ca la Bucureșți sau Cluj”, povestește Vasile Ernu.

Distins cu mai multe premii

Vasile Ernu este un cunoscut scriitor născut în URSS în 1971. A absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, are un master în Filosofie obținut la Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj și a fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff.

A activat în cadrul Fundației „Idea și Tranzit” și la editurile Idea și Polirom. În ultimii ani a scris rubrici de opinie în România Liberă, HotNews, Timpul și Adevărul, precum și rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură și Observator Cultural.

A debutat cu volumul „Născut în URSS” (Polirom 2006, ediția a II-a în 2007, ediția III-a în 2010, ediția IV-a în 2013, ediția V-a în 2020 ), care a apărut în anul 2007 și la Editura Ad Marginem din Rusia, în 2009 la Editura KX – Critique & Humanism din Bulgaria, în 2010 la Editura Akal din Spania și Editura Hacca din Italia, în 2011 la Editura L’Harmattan din Ungaria și la Editura Sulakauri din Georgia, iar în 2014 la Editora Claroscuro din Polonia.

Cartea a fost nominalizatã la Premiul de debut al revistei Cuvântul, Premiul pentru Român și Memorialistică al revistei Observator cultural și Premiul Opera Prima al Fundației Anonimul. Volumul a fost distins cu Premiul pentru debut al României literare și cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România.

În 2009 a publicat la Editura Polirom volumul „Ultimii eretici ai Imperiului” care apare în anul 2012 la Editura Hacca din Italia. Volumul a fost nominalizat la Premiul pentru Eseu al revistei Observator cultural (2009) și a primit Premiul Tiuk! 2009.

De-a lungul timpului, a mai publicat „Intelighentia rusă azi. Sunt un om de stânga”, „Sectanții. Mică trilogie a marginalilor”, „Bandiții. Mică trilogie a marginalilor”, „Oameni și meserii pe cale de dispariție”, „Războiul pisicilor”, „Jurnal la sfârsitul lumii I”, „Izgoniții. Mică trilogie a marginalilor”, „Sălbaticii copii dingo”.