Turnu Severin: Andra Lăsculescu păşeşte cu paşi siguri spre visul din copilărie

Andra Lăsculescu este elevă a Colegiului Naţional "Ghe.Ţiţeica" din Severin

Îşi doreşte să ajungă profesor universitar de limba română la Universitatea Bucureşti. Participă la olimpiadă încă din gimnaziu, însă la naţională a ajuns de-abia în liceu, după multă muncă. Acum ţinteşte la podium-ul celei internaţionale.

Este un copil deosebit de sensibil şi muncitor. Pasionată de română încă din gimnaziu, Andra Lăsculescu a devenit în câţiva ani olimpică la această disciplină.

„Partip la olimpiade din clasa a şaptea. Mă pasionează limba română. În primul rând, m-a ambiţionat doamna profesoară din gimnaziu, Derjac Daniela, pentru că era foarte impunătoare şi probabil a văzut un viitor în mine, probabil a crezut că sunt un ideal pentru această materie”, ne spune tânăra.

Recunoaşte că a fost greu, pentru că şi concurenţa e destul de mare la nivel naţional, dar nu se mulţumeşte cu atât. În acest an, ţinteşte un loc pe podium-ul olimpiadei internaţionale.

Are un vocabular ieşit din comun
Are toate şansele să ajungă acolo, pentru că este o adevărată filologă, după cum ne spune profesorul Ofelia Arbănaş. „Are un nivel de abstractizare deosebit, dar şi un vocabular ieşit din comun. Poate divaga pe orice temă.

Ştie citate, are cultură generală pe care o foloseşte în eseuri, e informată din diferite domenii şi îţi face nişte similitudini, nişte legături cu toate domeniile.

E un copil ieşit din comun şi munca ei din ultimii trei ani de liceu s-a concretizat, anul trecut, la Naţională: un premiu special pentru folclor şi menţiune la olimpiadă”, ne-a precizat profesorul ei de limba română.

Sensibilitatea Andrei este dovedită chiar şi în eseurile pe care le scrie. Abordează deseori tema omului, fiind preocupată mereu de scopul acestuia în viaţă. În plus, atunci când nu învaţă sau nu citeşte, preferă să deseneze. Şi nu orice.

”Îmi place să desenez portrete şi peisaje. Sunt puţin filosofică. În eseuri, abordez deseori omul şi scopul omului în viaţă”, ne spune Andra Lăsculescu.

Şi pentru că e un copil ieşit din comun, dragostea pentru limbă o are încă din copilărie. „Chiar şi când eram mică, îmi doream să devin profesor. Am o soră mai mică şi lucram cu ea. Îi corectam caietele şi îi dădeam teme”, conchide tânăra olimpică.

Ea îşi doreşte ca în acest an să intre la Litere cu bursă. Ar părăsi şi România, dacă i s-ar ivi ocazia, convinsă fiind că „ai mai multe şanse în străinătate şi eşti mult mai apreciat în ceea ce faci”.

Care e, în opinia ta, scopul omului în viaţă?
A.L.: „Eu, una, sunt de părere că fiecare om este un scriitor, pentru că fiecare dintre noi îşi scrie propria viaţă. Într-un carneţel, acolo, sus, undeva, e viaţa fiecărui om. Şi depinde doar de el însuşi cum vrea să fie povestea lui”.

Ce înseamnă, pentru tine, să fii olimpic?
A.L.: „În primul rând e un sentiment foarte plăcut să ştii că eşti printre cei mai buni, mai ales că am obţinut premiul la naţională. E un sentiment foarte plăcut. Am ajuns la un nivel destul de înalt şi e frumos să ştii că eşti printre cei mai buni”.

Ce-i place?
A.L.: „Ca oamenii cu care vorbesc să fie sinceri, sensibili şi să li se vadă în ochi acea sclipire de om bun. Nu toţi oamenii sunt adevăraţi oameni. Trebuie să înveţi şi să fii om. În timpul liber, desenez sau citesc. Autorii mei preferaţi sunt Mircea Eliade din literatura română şi Immanuel Kant din literatura universală”.

Ce nu-i place?
A.L.: „Nu sunt adepta minciunii. Sunt de părere că orice ar fi, mereu trebuie să spunem adevărul. Oricum, adevărul iese la iveală de fiecare dată. Detest oamenii cu două feţe, egoişti şi răi”.