Biserica Grecescu din Turnu Severin ridicată cu sprijinul regelui Carol I îşi serbează hramul
0Astăzi, în ziua prăznuirii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, biserica Grecescu din Drobeta Turnu Severin a îmbrăcat haină de sărbătoare, cu ocazia hramului. Ca în fiecare an preoţii, şi credincioşii acestei parohii au participat la Sfânta Liturghie şi la slujba de parastas pentru ctitori.
Biserica Grecescu este ctitorie din 1868 a familiei de boieri Ioan şi Ioana Grecescu, care au ridicat şi spitalul din apropiere, cunoscut sub acelaşi nume. La realizarea proiectului, Carol I a angajat arhitectul Capitalei, urmând ca biserica să se ridice după stilul celei domneşti de la Curtea de Argeş.
Valoarea şi frumuseţea acestui locaş religios sunt date şi de pictura interioarã (stil neoclasic), creaţie a lui Gheorghe Tătărescu (1872). Lucrarea a fost făcută pe cheltuiala lui Gh. Poenaru (1000 de galbeni imperiali austrieci), când ctitorii nu mai erau în viaţă. Biserica a fost sfinţită în 1875, iar în 1884 a devenit catedralã ortodoxă a oraşului Tr. Severin. Cu râvnă şi pricepere s-au aplecat asupra acestei opere de artă religioasă doi profesori de desen din Turnu Severin, spălând pictura (în 1898 Alexandru Răsmeriţă, iar în 1908 Theodor Zarnea). Acoperişul bisericii a fost făcut iniţial din tablă de aramă, dar a fost smuls de germani în 1917. Cel de azi datează din 1920.
I.St. Grecescu intenţionase să construiască biserica în centrul oraşului, în Piaţa Radu Negru , cu destinaţia de biserica numita “ Episcopia Severinului”. În acest sens Grecescu a depus, la 17 martie 1863, la Primăria Severin cererea de atribuire a locului de construcţie căreia, după rezoluţii favorabile depuse la primarul Costache Cârjeu şi de consiliul comunal ( magistratul oraşului), i se comunică petentului în iunie acelaşi an, că “înfăptuirea promisiunilor municipalităţii a fost amânată până în feb. 1866”. Atitudinea autorităţilor l-a mâhnit pe I.St. Grecescu şi l-a determinat să-şi schimbe intenţiile, materialele strânse şi cărămida fabricate iniţial pentru biserică, fiind folosite tot în binele comunităţii severinene şi anume pentru construcţia Spitalului Grecescu. Începerea lucrărilor la spital n-a dus, totuşi, la abandonarea proiectului bisericii, pentru ridicarea acesteia Grecescu cerând să-i fie atribuite două plaţuri în imediata vecinătate a spitalului. Întâmpinat şi de această dată cu ineleganţă de către autorităţi, Grecescu a fost ajutat să-şi împlinească visul de protestul energic al orăşenilor faţă de poziţia duplicitară a municipalităţii şi, mai cu seamă, de sprijinul dat de însuşi principele Carol I, aflat, din fericire, în vara anului 1867, în vizită la Tr. Severin împreună cu dr. Carol Davila. Cu acest prilej, domnitorul l-a cunoscut personal pe I.St. Grecescu, şi prin mijlocirea lui Carol Davila, a aranjat ca în scurt timp ctitorul să dispună de planurile bisericii, întocmite la Bucureşti de inginerul architect Enderle.
La 10 mai 1868, de ziua suirii pe tronul României a lui Carol I, s-a pus piatra fundamentală a bisericii. Sub aspect arhitectural, planurile bisericii au urmat modelul bisericii domneşti de la Curtea de Argeş, cu cele două turle mici din faţă, înscriindu-se în stilul clasic al vechilor mânăstiri româneşti. Construcţia se caracterizează prin soliditate, făcută din cărămidă , spre deosebire de biserica-model, făcută din piatră. Începută în primăvara lui 1868, pâna în toamnă lucrările au ajuns la rotund , Carol I vizitând amănunţit edificiul în primavara lui 1869, când l-a condus pâna la graniţă pe fratele suu Leopold de Hohenzollern, aflat în vizită în România. Când în 1875 I.St. Grecescu înceta din viaţă, biserica era aproape terminată. Pictura a fost executată pâna în 1872 de Gheorghe Tătărescu, pe banii ( 1000 de galbeni imperiali austrieci) daţi de Gh. Poenaru şi sotia sa Maria. În anul 1876 a avut loc sfinţirea bisericii în prezenţa P.S. Episcop D.D. Calinic al Râmnicului Noului Severin. Dupa introducerea în circuitul ecleziastic, construcţia s-a comportat admirabil, prin aşezarea cu faţa la Dunăre , fiind unul dintre monumentele bisericeşti cele mai interesante ale zonei. Pictura i-a fost spălată şi restaurată în 1898 de către pictorul professor Al. Răsmeriţa , în 1908 de Teodor Zarma şi la sfârsitul perioadei interbelice de către pictorul D. Norocea. În 1920 a fost refăcut cu tablă de arama, fiind ridicat în 1917 de armata germana de ocupaţie. Din 1884, prin încheierea consiliului comunal Tr. Severin, biserica a devenit catedrală ortodoxă a oraşului de reşedinţă a judetului. În 1938 parohia bisericii număra 834 de familii din partea de sud-vest a Severinului. După sfinţire , o bună perioadă de timp biserica s-a întreţinut din veniturile testate de ctitor şi administrate de urmaşii lui testamentari Ion Gămănescu şi I. Totoroată. După ce din diferite pricini aceste venituri au secat, aşezamântul a intrat în sarcina comunităţii.
Citiţi şi:
Ctitorul Palatului Cultural “Theodor Costescu” şi-a vândut averea pentru a finaliza lucrările
Se încarcă comentariile...
