Reportaj: De la „Operaţiunea Monstrul“ la „Misiune imposibilă“

Relaxare la pescuit

Delta, fostul paradis al pescarilor, a fost secătuită de braconaj şi de pescuitul comercial. Delta Dunării nu mai este ce-a fost, spun pescarii amatori, mai ales în ultimele săptămâni când nu se mai prinde aproape nimic.

Sutele de kilometri de plase, normale sau interzise, apa mare şi tulbure, toate fac aproape imposibil visul pescarului amator - „monstrul“ cu care să se mândrească tot anul printre cei de acasă.
Delta nu mai este paradisul peştilor, spun într-un glas zeci de pescari amatori pentru care acest colţ de ţară nu mai are nici o taină de foarte mulţi ani. Şi tehnologia nu face decât să confirme ceea ce le spune nasul pescarilor bătrâni, nici cu cele mai moderne sonare nu dai de peşte, abia dacă mai detectezi câte unul din când în când.
În căutarea ştiucii
Trei pescari stau la sfat în mijlocul lacului Lumina, îmbrăcaţi gros, plecaţi dis de dimineaţă în căutarea ştiucii, după ce încercaseră şi la crap în apropiere pe Vătafu. „Bă, cu 12 lansete şi nimic, cred că guta era prea groasă. Am scos şi lansetele pentru ştiucă cu gută mai batem pe aici. Acum ne-am cam curăţat de bani şi peşte deloc, mai mult ne-am plimbat cu barca.Tu ai luat ceva?“, strigă din barcă Dan Simitopol.
Asta e întrebarea, iar răspunsul este invariabil - nimic! Mai pică doar câte un biban,o roşioară, un caras - peşte de turist amator. Peştele cel mare se încăpăţânează să nu-i bucure pe pescari. Avem totuşi fiecare şansa de a vedea ceva peşte mare la „leu greu“, adică provenit din sculele pescarilor profesionişti. La nouă lei kilogramul e tocmai bun ca să moară colegii de ciudă, cei care au umblat toată ziua după ştiucă, scotocind degeaba Matiţa, Merhei, Lumina.
Altădată…
„Se umpleau sacii de ştiucă şi panerele cu caras“, povesteşte seara la un grătar cu mici nea Matei, un arădean îndrăgostit de baltă. „Delta nu mai e ce a fost! Nu ştiu ce e cu peştele, acum cred că deja încep să se simtă toţi anii în care s-a făcut jaf, s-a dat cu tot felul de scule, curent electric şi cu butelii de gaz, a început declinul acum şi culegem roadele. În zona Crişan, mai peste tot auzi grai ardelenesc şi cam toţi sunt nemulţumiţi pentru că au văzut multe de-a lungul anilor, ei se mulţumesc cu trofeele, cu poza în care pupă crapul şi apoi îl eliberează. Am văzut şi personaje care scoteau din apă moacă după moacă, unele cât palma de mari şi în loc să le dea drumul să crească le aruncau în sarjoc fără pic de minte…“, zice pescarul cu regret.
De bine-de rău, în urma unor eforturi colective am reuşi să încropim o saramură de ştiucă, prinsă la portofel, care are într-adevăr alt gust decât la orice restaurant. Mănânci de te lingi pe degete şi prezenţa pescarilor ardeleni este binevenită, cu tot cu mărgeluţele din sticla de palincă. Cum am devenit mai mult decât pesimişti în privinţa capturilor, a doua zi am cumpărat mici şi pulpe de pasăre de la magazinul din Crişan. Made in Holland, că de-ale noastre nu-s!
Cota e eternă şi degeaba!
Anual Institutul Naţional de Cercetare Delta Dunării stabileşte o cotă fixă pentru pescuitul sportiv. În ultimii cinci ani, aceasta a fost aceeaşi - 700 de tone.
„Pe la televizor am văzut că se prinde, cota e de 700 de tone, ea se împarte la câte permise de pescuit se eliberează şi apoi în funcţie de norocul fiecăruia. Problema e că pescarii nu prea raportează cât prind, dar aşa sunt pescarii, nu prea sinceri“, spune Romulus Ştiucă, directorul institutului.
Practic cota stabilită prin lege nu se depăşeşte niciodată, şi asta deoarece nimeni nu controlează şi contabilizează capturile pescarilor.
Facilităţi pentru pescari
Contra sumei de 5 lei, pescarii pot să practice sportul  preferat şi fără să fie membri ai unei asociaţii. „Iniţial fiecare pescar trebuia să se adreseze unei asociaţii de pescari, să obţină calitatea de membru, după care putea avea dreptul de a pescui. Printr-un ordin recent, Ministerul Agriculturii a revenit asupra deciziei. Orice pescar sportiv poate să pescuiască fără să fie nevoit să se înscrie într-o formă asociativă. Plăteşte această contrubuţie şi obţine dreptul de a pescui, însă pe timp limitat“, a declarat preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, Marian Mănăilă.

Când se prind cei patru magnifici

Ştiuca, somnul, crapul şi şalăul sunt trofeele cele mai visate de pescari. Perioada optimă pentru pescuitul ştiucii este luna octombrie. La somn perioada cea mai bună de pescuit este vara când se hrăneşte intensiv. În toamnă se adună în gropane pentru iernat, iar activitatea să se restrânge pe măsură ce se răceşte timpul. La crap se merge după sfârşitul perioadei de prohibiţie, adică mijlocul lunii iunie şi până în octombrie, iar dacă vremea este mai blândă chiar şi noiembrie. Luna septembrie este considerată foarte potrivită pentru pescuitul crapului. Şalăul se prinde pe durata întregului sezon de pescuit, dar mai ales în toamnă.