Timisoara: Ioan Iştoc face de 60 de ani coşuri din nuiele

Pensionarul de 77 de ani are ca pasiune împletitul coşurilor din nuiele, pe care le vinde mai apoi în piaţă.

Profil

Născut - 10 octombrie 1932, comuna Tărcaia, sat Totoreni
Educaţie - 7 clase
Experienţă - împleteşte coşuri de la 10 ani
Familie - văduv, 2 copii

Născut într-un sat din Bihor, bătrânul Iştoc a învăţat să împletească nuiele încă din clasa a patra, când la şcoala din sat a venit un profesor specialist. „Făceam cursuri de două ori pe săptămână. Băieţii împleteau coşuri, iar fetele făceau diferite cusături. Toţi făceam lucru manual”, şi-a amintit bătrânul.

Acesta a continuat să muncească în domeniu şi toate coşurile pe care le făcea le vindea la piaţa din Beiuş. Acest lucru s-a întâmplat până a plecat în armată. După terminarea stagiului militar, s-a angajat o perioadă la fabrica de ţiglă de la Cărpiniş, de unde a plecat după scurt timp şi s-a angajat la o întreprindere de împletituri pentru export. „Aici am lucrat cam cinci ani, de unde am plecat şi m-am angajat liftier la Clinicile Noi”, a mai spus Ioan IIştoc.

A cărat cu liftul răniţii de la Revoluţie

Evenimentele din decembrie 1989 l-au găsit pe Ioan Iştoc la Spitalul Municipal unde lucra ca liftier. Aici a trăit cele mai grele clipe. „Tot personalul era îngrozit. Chiar dacă trebuia să mă schimb din tură, am stat şi noaptea la lucru că ne era frică să venim acasă”, a povestit Iştoc. Acesta îşi aminteşte cum se trăgea chiar şi în geamurile spitalului.

„A trecut glonţul prin geam şi l-am găsit în pat şi sub pat. Cred că au tras ca să se aprindă paturile de la gloanţele fierbinţi”, a retărit bătrânul momentele de acum 20 de ani. În 1992, Ioan Iştoc a ieşit la pensie, iar de atunci tot timpul şi-l dedică marii sale pasiuni: împletiturile. „Dacă mă duci la mesele din Piaţa Operei e o pedeapsă pentru mine. Cel mai bine mă simt când mă duc să caut nuiele, să le aleg, să le fac snopi şi după aceea să le împletesc”, a spus bătrânul. Pe Ioan Iştoc îl puteţi întâlni în fiecare zi în Piaţa Iosefin, unde vinde coşuri, dar şi mături făcute de alţi producători. „Am autorizaţie pentru comerţ cu de-amănuntul, produse nealimentare. Dacă aş vinde doar coşuri, aş muri de foame”, a mai spus meseriaşul.
Calitatea, mai importantă decât cantitatea

Bătrânul susţine că face coşurile ca la carte. „Adun nuiele de salcie şi răchită. Le sortez pe categorii şi le pun la uscat. Înainte de a le prelucra le ţin cam 10 zile în apă pentru a se muia. Fac cam 3-4 coşuri mari pe săptămână. Vreau să lucrez de calitate, indiferent cât timp îmi ia”, a afirmat bătrânul. Ioan Iştoc vinde mai multe tipuri de coşuri: mari, pentru porumb, cu 20 de lei, gospodăresc, la 10 lei, şi coş de piaţă la 25 de lei. Acesta produce şi bătătoare pentru covoare din nuiele, care costă 10 lei.

Întrebări şi răspunsuri'

Cum merg vânzările la astfel de produse?
Merg destul de prost pentru că nu se caută. În această perioadă se vând un pic mai bine coşurile de piaţă pentru că este perioada fructelor şi se folosesc pentru fructe.

Copiii vă moştenesc?
Nu mă moşteneşte niciunul. Lucrez singur, dar le-am spus şi copiilor că în orice domeniu ar lucra, dacă sunt harnici, îi ajut şi eu, dar dacă nu muncesc, nu-i ajut cu nimic.

V-aţi gândit să vă extindeţi afacerea?
Când fac proiecte şi mă gândesc că mi-ar plăcea să fac aşa sau aşa, mă uit la vârstă şi îmi dau seama că sunt cu amândouă picioarele în groapă. Sunt mulţumit să fiu liber, să nu fiu legat de absolut nimic.

Ce-i place

Bătrânul Ioan Iştoc lucrează pe lângă împletituri şi în gospodărie. „Îmi place să lucrez la grădină, la pomi şi la vie, dar cel mai mult îmi place să împletesc coşuri”, a spus Iştoc.

Ce nu-i place

În piaţa în care vinde Ioan Iştoc e nebunie. Cel mai mult însă, îl deranjează vorbele urâte ale celor din jur. „Nu îmi plac oamenii care înjură. Şi nu îmi plac nici oamenii care înşeală”, a mai spus Ioan Iştoc.