Reportaj Povestea lui Pavel, copilul dintr-un alt univers GALERIE FOTO

Pavel Vlad trăieşte în alt univers, al autismului, din care părinţii lui încearcă să îl salveze. FOTO: Sebastian Tătaru

La prima vedere, Pavel pare un copil ca toţi ceilalţi, însă băieţelul de doar patru ani are autism, iar copilăria lui este diferită. Totuşi, Pavel nu este un copil nefericit; micuţul pur şi simplu trăieşte în alt univers, al autismului, din care părinţii lui încearcă să îl salveze.

Când Pavel a împlinit un an şi jumătate, mama lui şi-a dat seama că micuţul nu reacţiona atunci când era strigat pe nume. Acela a fost momentul în care părinţii au început să citească despre autism, mai ales că băieţelul refuza să se joace şi îi plăcea să stea mai mult singur. Totuşi, gândurile despre autism au fost îndepărtate de ideea că uneori băieţii sunt mai timizi. Peste alte câteva luni, însă, devenise din ce în ce mai clar că Pavel avea o problemă. Terapia potrivită pentru băiat a fost găsită, însă, mult mai târziu.

„În mintea noastră şi a tuturor, autismul însemna un copil care se uită pe pereţi, aşa cum vedem în filme, dar când te uiţi la Pavel îţi dai seama că nu e aşa. Nu ai de unde să ştii că are autism, numai dacă îl observi mai mult vezi că are anumite stereotipii, se plimbă de colo până colo, vorbeşte singur", a explicat Ionela Vlad, mama lui Pavel.

Un limbaj necunoscut

Acum, la mai bine de trei ani de la debutul bolii, viaţa lui Pavel şi a părinţilor săi se măsoară în zile petrecute cu terapeutul, repetări nesfârşite ale unor cuvinte simple, corectarea unor stereotipii. Dacă îl observi în parc, la prima vedere micuţul pare un copil absolut obişnuit, neastâmpărat şi extrem de fericit, care aleargă cât îl ţin picioarele şi încearcă toate jucăriile posibile. Totuşi, privit mai atent, Pavel se îndepărtează când apar alţi copii, este atras nu doar de leagăne, ci şi de copaci sau ziduri, iar uneori, foarte rar, le vorbeşte chiar propriilor sale mâini, într-o limbă ciudată, neştiută, formată din sunete a căror însemnătate este cunoscută doar de el.

„Acasă, dacă l-am lăsa, s-ar uita la desene toată ziua, ar ţopăi şi ar lălăi fără sens. De jucat se joacă foarte puţin. Totuşi, este un copil foarte afectuos, mai ales cu mine şi cu tatăl lui. În general îl deranjează sunetele puternice, o motocicletă, o salvare ", a adăugat mama lui Pavel.

Un prieten din pluş

Părinţii sunt mulţumiţi că, într-o perioadă foarte scurtă, micuţul a evoluat şi lasă în urmă momentele neplăcute în care plângea fără să poată fi controlat, în care trântea uşile la nesfârşit sau în care deschidea un dulap şi spunea „aaa" fără oprire. Viaţa lui Pavel se împarte acum între plimbările prin parc şi  întâlnirile cu terapeutul. Noaptea, micuţul doarme alături de cel mai bun prieten al lui, care se numeşte Tolo. Este vorba despre cel mai frumos hipopotam alb, din pluş.

Terapia este costisitoare

În fiecare lună, părinţii lui Pavel plătesc 1.000 de lei pentru terapie, dar suma ar fi mai mare dacă nu ar avea ajutorul unei fundaţii. Deşi cazurile de autism sunt tot mai dese, statul nu subvenţionează terapia, iar părinţii trebuie să se descurce. De altfel, în România există, în prezent, o comunitate foarte mare de părinţi care încearcă să atragă atenţia autorităţilor asupra subvenţionării terapiei pentru bolnavii de autism.

Aflaţi mai multe despre Pavel şi despre boala lui AICI!