PORTRET Tânărul Alex Martinconi visează să devină rugbist

Elevul timişorean este unul dintre tinerii care joacă totul pe o singură carte: sportul de performanţă. Până să se înscrie la clubul de rugby „Tătucu”, Alex Martinconi a cochetat puţin cu fotbalul, dar nu a fost atras de „sportul rege”.

Profil:

Născut. 30 septembrie 1996, Timişoara
Studii. Elev, clasa a VIII-a
Carieră. Sportiv
Familie. O soră

Clubul de rugby din Giroc, care poartă numele fostului mare sportiv Ion Tătucu, a fost înfiinţat prin pasiunea profesorului Mircea Bologa. Punând mult suflet în ce face, profesorul a cutreierat şcolile din Timişoara şi împrejurimi pentru a selecta copii dornici să facă un sport, în dauna apropierii de tutun, alcool sau droguri. Unii dintre copiii care s-au înscris la clubul de rugby au încercat să facă performanţă în alte sporturi, dar nu au reuşit şi s-au axat pe sportul cu balonul oval.

Luat de pe băncile şcolii

Până să se înscrie la clubul de rugby „Tătucu”, Alex Martinconi a cochetat puţin cu fotbalul, dar nu a fost atras de „sportul rege”. „Nu am mai făcut niciun sport de performanţă. Mai jucam cu prietenii, dar niciodată nu mi-a prea plăcut”, a spus Alex, care este elev în clasa a VIII-a la Şcoala Generală 29. Ca şi alţi colegi ai săi, Alex a fost selectat pentru echipa de rugby care promite performanţă, direct de la şcoală.

„Acum trei ani, la o oră de sport a venit domnul profesor şi ne-a spus de proiect, ne-a luat să ne arate cum e şi a spus că cei care vor pot să rămână”, a mai spus băiatul. La început rugbyul părea un sport dificil, dar cu cât îl descoperea mai mult, cu atât era mai frumos. „Am zis că o să rămân la club temporar, dar cu cât stăteam îmi plăcea mai mult pentru că începeam să învăţ. Îmi plăcea şi cum vorbeau domnii profesori cu noi”, a povestit Alex Martinconi.

Primul meci de rugby pentru Alex şi colegii săi de la clubul proaspăt înfiinţat nu a fost cel mai fericit, nici din punct de vedere al rezultatului sau al jocului, dar nici din punct de vedere al rezistenţei băieţilor. „Erau mult mai buni decât noi pentru că au mai avut meciuri. Am ieşit „şifonat” rău, mai ales că nici nu ştiam cum să pic”, a spus băiatul.

Echipa l-a dus la sârbi

În afară de posibilitatea de a face sport într-un cadru organizat, Alex Martinconi se bucură şi de facilităţile pe care le are la echipă. Deşi clubul se întreţine din donaţii, copiii se bucură de condiţii decente din punct de vedere al echipamentelor. Crescut într-o familie modestă din Timişoara, băiatul nu a avut ocazia să viziteze nicio ţară străină. Prin echipa de rugby, Alex a ieşit pentru prima dată în afara graniţelor ţării, la un turneu în Serbia. „Părinţii m-au susţinut permanent să practic acest sport şi am progresat. La sârbi a fost foarte frumos”, a povestit tânărul. Tot cu echipa, Alex şi colegii săi vor avea ocazia să meargă la turnee în străinătate.

Întrebări şi răspunsuri

Cum te-ai schimbat de când vrei să practici acest sport?
Când eram mic, eram bătăuş, nu ascultam. Aici am primit şi o educaţie. Am învăţat multe lucruri, nu numai legate de sport. Unul din avantaje este că sportul de echipă te face altruist, dar te ajută şi să fii disciplinat.
Cum sunt condiţiile de la club?
La început a fost dificil. Am vrut chiar să renunţ, dar acum e foarte bine. Mi-am făcut şi prieteni noi.
Cât de departe vrei să ajungi în acest sport?
Şcoala nu îmi place foarte mult. Vreau să ajung cât de departe se poate în sport. Asta nu înseamnă să neglijez şcoala pentru că fără şcoală nu faci nimic.

Ce-i place
„Îmi place să mă joc pe calculator, dar nu foarte mult pentru că nu mă lasă părinţii. Îmi mai place să ascult muzică şi să ies cu prietenii”, a spus Alex.

Ce nu-i place
„Nu îmi place să vagabondez şi nici nu aş putea să fac asta pentru că părinţii mei au fixat un program pe care trebuie să îl respect şi după care trebuie să fiu în casă la o anumită oră. Aşa cum am mai spus, nu îmi place foarte mult nici la şcoală”, a mai spus tânărul.