Kayaking pe Bega sălbatică, fascinanta aventură în amonte de Timişoara FOTO
0Sorin Fitu, primul român atestat internaţional ca instructor pentru rarfting, a descoperit în urmă cu 12 ani kayakingul pe Bega sălbatică.
Kayakingul pe Bega sălbatică este una din cele mai inedite metode de a practica sportul nautic în jurul Timişoarei. Se pleacă cu maşina până în localitatea Remetea Mare, iar de aici începe coborârea pe Bega.
Este vorba de una dintre cele mai uşoare trasee. Sunt zece kilometri foarte spectaculoşi, într-un cadru natural sălbatic, pe partea canalului Bega care nu a fost niciodată navigabilă.
„Avem puţine opţiuni de a face sporturi nautice în Timişoara, care e oraş de câmpie. Cu atât mai important este să le exploatăm pe cele care există. Încet încet, de la an la an, din ce în ce mai multă lume descoperă Bega sălbatică.
Sezonul începe prin luna mai, când se face suficient de cald afară, şi continuă până prin septembrie-octombrie, când începe să se răcească, când nu mai e aşa potrivit un sport acvatic”, a declarat Sorin Fitu de la Vertical Adventure, care organizează plimbări cu kayakul pe Bega sălbatică.
„O tură obişnuită cu kayakul pe Bega sălbatică durează, pe apă, coborârea efectivă, aproximativ două ore şi jumătate. În funcţie de debitul apei. Parcursul are aproape zece kilometri. Începe de la podul de peste Bega de la Remetea şi se termină în zona de intrare în Timişoara, la pasarela pietonală de la Ghiroda”, a explicat Sorin Fitu.
Participanţii au veste de siguranţă
La început, oamenii se simt nesiguri în kayace, au probleme cu echilibrul, mai ales dacă le lipseşte experienţa acestui sport. “Noi am ales kayacele individuale, tocmai pentru manevrabilitatea lor, în raport cu kayacele de dublu sau de triplu. Sunt kayace stabile, care nu se pot scufunda niciodată. Se pot răsturna, dar participanţii sunt dotaţi cu vestă de salvare. Pentru cine nu s-a mai dat cu kayakul nu este foarte stabil, dar mereu facem un instructaj, explicăm mişcările de vâslit, procedurile de urcare, coborâre în kayak. Un pic de hidrodinamică, de ce e bine să vâsleşti într-un anumit fel. Apoi începem coborârea. Se merge în grup, în gaşcă, se râde mult, niciodată nu rămâi singur”, a adăugat Sorin Fitu.
Se poate vâsli şi pe râul Timiş
Se pot face expediţii şi mai lungi pe Bega, dar şi pe râul Timiş, dar aceste coborâri se pretează pentru o ieşire în week-end. Asta pentru că se vâsleşte chiar şi şase ore.
“Se mai poate coborâ pe Bega din zona Topolovăţ sau se poate alege un alt tronson, mai sus, de la Coştei. Putem să coborâm şi pe Timiş, pe tronsoane din proximitatea Timişoarei, mergând până în zona de graniţă. Se poate pleca de la Albina, coborâm până în dreptul localităţii Urseni sau Şag, depinde de condiţia fizică şi de dorinţa participanţilor”, a mai declarat Sorin Fitu.
„Îşi merită numele de Bega sălbatică”
Sorin Fitu are o vastă experienţă în domeniul organizării de expediţii pe râuri. „Prima dată am coborât partea sălbatică a Begăi în urmă cu 12 ani. Aveam o ambarcaţiune complet nepotrivită. Era mare, grea, greu manevrabilă, care înainta foarte greu. Ulterior am descoperit că sunt mult mai potrivite ambarcaţiunile cu carenă solidă, care îţi permit mai mai mult confort în timpul înaintării. Am rămas surprins de faptul că atât de aproape de Timişoara, Bega poate să arate atât de diferit. Îşi merită numele de Bega sălbatică”, a mai declarat Sorin Fitu.
Instructor de rafting atestat internaţional
Sorin Fitu este unul dintre puţinii ghizi şi instructori de rafting din România, atestat de Federaţia Internaţională. Timişoreanul a fost primul român care a primit atestatul, în urmă cu nouă ani, în Slovacia. De atunci este instructor autorizat şi ghid internaţional de rafting pe râuri repezi. Între timp au mai apărut şi alţi licenţiaţi, ba chiar şi la categorii mai înalte.
“Aceste autorizări se obţin doar la nivel internaţional, pentru că în România nu există încă o Federaţie de Rafting. Există o federaţie internaţională de rafting care reglementează condiţiile în care se desfăşoară acest sport, în ţările afiliate. România nu este una dintre ţările afiliate. Această federaţie inernaţională certifică diverse niveluri de pregătire: pentru ghizi de barcă, pentru trip-leaderi, conducători de expediţii sau instructori. Eu m-am certificat în Slovenia, la un curs al Federaţiei Internaţionale de Rafting, acum nouă ani de zile. Am fost primul român la vremea aceea care obţinuse această certificare, de trip leader-clasa III. Râurile sunt clasificate de la I la VI, de la cel mai simplu la cel mai dificil. Clasa a VI-a este doar pentru sportivii foarte avansaţi, pentru că prezintă pericol mortal”, a explicat Sorin Fitu.
Cerna - cel mai frumos râu pentru rafting
Râul preferat al lui Sorin Fitu pentru rafting este Cerna (în judeţul Caraş-Severin). “Cel mai frumos râu din ţară pentru practicarea raftingul ar fi Cerna, zona din jurul staţiunii Băile Herculane. Apa curge repede şi are formaţiuni stâncoase foarte frumoase care fac ca parcursul să fie intersenat din punct de vedere sportiv”, a explicat Fitu.
Echipamentul de practicat raftingul pe ape repezi este unul specific şi costă destul de mult, explică specialistul. “Bărcile sunt gonflabile, dar sunt făcute de trei-patru straturi succesive. În general au minim şapte compartimente diferite, pentru o siguranţă cât mai mare. Chiar dacă se loveşte de o stâncă, probabilitatea să se spargă este foarte mică. Dacă totuşi se sparge, mai sunt suficiente compartimente ca să poţi merge mai departe”, a mai spus Sorin Fitu.
O coborâre pe Bega sălbatică de la Remetea Mare până la intrarea în Timişoara costă 90 de lei de persoană. În acest preţ sunt incluse kayakul, echipamentul de siguranţă, transportul până la locul de plecare.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
