Frumoasa clădire a Colegiului „Emanuil Ungureanu", restaurată cu fonduri europene
0Frumoasa fațadă istorică a Colegiului Tehnic “Emanuil Ungureanu” se dezvăluie din nou timișorenilor. Lucrările de reabilitare depășesc aproximativ 33 de milioane de lei.
Lucrările de reabilitare a Colegiului Tehnic “Emanuil Ungureanu” au început în 2021 și au ajuns deja într-un stadiu destul de avansat, urmând să se finalizeze în cursul anului viitor. Concomitent cu renovarea acoperișului și fațadelor, se desfășoară și lucrări de amploare în interior.
Valoarea contractului de proiectare și execuție este de aproximativ 33 de milioane de lei, 98% din acestea provenind din fonduri europene nerambursabile.
Proiectul vizează și achiziția de echipamente IT care să ușureze procesul de învățare al elevilor.
Construcția impozantei clădiri a Colegiului Tehnic “Emanuil Ungureanu” a început în 1899, pe baza planurilor întocmite de Albert Vigh. Lucrăile făcute de antreprenor timişorean Eduard Reiter au fost terminate un an mai târziu, în 1900.
Povestea școlii tehnice din Timișoara
Dezvoltarea industrială a oraşului a dus la creşterea numărului celor care doreau să înveţe o meserie, aceasta fiind categoria care avea să constituie burghezia oraşului, încă din secolul al XVIII-lea.
În 1879 se deschisese în oraş o şcoală de arte şi meserii dar cum numărul copiilor care voiau să urmeze cursurile unei astfel de şcoli creştea, în anul 1899 a început construcţia unei noi clădiri care avea să adăpostească o şcoală cu un asemenea profil.
A fost prima clădire ridicată pe locul fostelor ziduri şi bastioane ale cetăţii din vecinătatea castelului Huniazilor, care fuseseră dărâmate cu puţin timp în urmă.
Fosta şcoală orăşenească de meserii, astăzi colegiul Tehnic „Emanoil Ungureanu”, are o faţadă realizată în stil clasic şi o intrare marcată de trei arcade.
Dacă parterul iese în evidenţă prin bosajele realizate pe zidărie, cele două etaje sunt decorate cu pilaştri terminaţi în capiteluri corintice. În interior s-au amenajat spaţii mari şi luminoase, pe lângă sălile de clasă fiind prevăzute atelierele necesare şi multe alte anexe.
Şcoala a fost înzestrată cu întreg utilajul necesar, de la mobilier şi material didactic până la maşinile şi uneltele de care elevii aveau nevoie pentru a deprinde diverse meserii.
Ulterior, pictorul Ştefan Szönyi a realizat fresca monumentală din sala festivă, de 15 metri lungime şi patru metri lăţime, care a fost restaurată în anii ’80 de pictorul V. Ţigu. Şcoala a fost inaugurată la 1 septembrie 1900, în prezenţa ministrului maghiar al educaţiei, şi s-a dovedit a fi extrem de folositoare oraşului, căci numărul ucenicilor a crescut de la an la an. În perioada interbelică a fost o şcoală de arte şi meserii, singura din regiune, care pregătea meşteşugari pentru întreaga provincie a Banatului, iar în 1942 a devenit liceu industrial.
În 1940 au fost adăpostiţi în şcoală 102 elevi refugiaţi de la şcolile din Oradea, Satu-Mare, Baia-Mare şi Târgu-Mureş iar între anii 1940 şi 1942 a adăpostit şi un lagăr antifascist. În timpul regimului comunist liceul a fost transformat în şcoală medie tehnică pentru electroenergie şi electrotehnică, dobândind, în 1958, numele de Şcoala „Electromotor”, iar în 1975 a devenit liceu industrial, păstrându-şi acelaşi nume.
Se încarcă comentariile...
