FOTO Nostalgii timişorene: pe urmele unui celebru "fotoreporter" din Imperiul Austro-Ungar

Fostul atelier foto Kossak din Timişoara

În 15 noiembrie 1994 s-a împlinit un veac de când, la Timişoara, avea să-şi înceapă activitatea un maestru în arta fotografică; faima se va răspândi, la scurt timp, în aproape întregul imperiu Austro-Ungar

Încă din 10 noiembrie 1894, gazeta “Neue Temeswar Zeitung” îşi anunţa onoraţii cititori despre remarcabilul – pe atunci, eveniment, menţionând data şi locul unde urma să se deschidă “modernul atelier de fotografie, Kossak”.

Cei ce şi-au petrecut copilăria şi tinereţea în Timişoara anilor 50, îşi mai amintesc, desigur, de firma montată  - şi rămasă câţiva ani şi după naţionalizarea din 1948 – pe acoperişul clădirii din Piaţa Sf. Gheorghe (fost Vasile Roaită, până în 1989). Şi astăzi se mai vede marea ramă din fier forjat, frumos ornamentată, - unde erau montate literele de o şchioapă care formau numele maestrului fotograf. În acea clădire se găseau atât locuinţa (având şi camere de închiriat, ocupate în special de către tinerii ofiţeri ce îşi făceau serviciul la marea cazarmă Transilvania, aflată în imediata apropiere), cât şi  - la ultimul etaj – atelierul (devenit ulterior Studio fotografic după cooperativizare).

Instalarea atelierului fotografic la ultimul etaj nu era întâmplătoare, ci dictată de raţiuni exclusiv profesionale. (De altfel, aceasta era o regulă generală pentru orice atelier foto, din acele timpuri). Poate că cititorii se vor întreba: Din ce motive? După cum se ştie, pentru a „ieşi” o poză bună (ne referim exclusiv la cele de tip “portret”, individuale ori de grup) e nevoie de lumină. Or, în vremea de atunci, singura sursă de lumină pentru fotografi era cea a zilei (fie senină, fie înnorată, - aceasta fiind chiar preferată; vom vedea de ce).

Atelierul foto Kossak la începutul secolului XX Sursa foto: Arhivele Naţionale ale Ungariei - Timişoara de altădată

Dar, pentru un portret fotografic, lumina nu putea veni oricum; cel mai potrivit era să vină din partea de sus (luminaţia laterală dezavantajează de multe ori, trăsăturile feţei, - fiind, în plus, şi stânjenitoare pentru ochii celor ce pozau). Soluţia a fost montarea, în tavan şi în acoperiş, a unor ferestre cu geamuri. Iar pentru ca lumina de afară să nu producă umbre prea contrastante, ferestrele erau prevăzute cu perdele din pânză subţire, - perdele ce puteau fi mânuite astfel încât să acopere fereastra mai mult sau mai puţin, după necesarul de iluminare.

E drept că, de obicei, un astfel de atelier avea şi ferestre laterale, dar mai mari decât cele obişnuite la celelalte case; erau ca un fel de vitrine, prevăzute şi ele cu perdele care să estompeze, la nevoie, lumina prea puternică din exterior.

Genul acesta de ateliere fotografice a dăinuit până către anii 40 – când începuse să pătrundă în ele lumina artificială a reflectoarelor.

Aşa era şi atelierul lui Kossak (n.r. Jozsef Kossak): avea luminaţie prin geamuri şi de sus şi laterale (ferestrele mari, de la faţadă, se mai văd şi astăzi)   

Casa unde a funcţionat studioul Kossak este de vânzare

Kossak şi-a făcut un renume foarte curând după deschiderea atelierului. Publicaţii din epocă atestă că după numai patru ani era prezent, cu aparatul său de fotografiat (o mică lădiţă cu trepied – nu ca acum, de purtat într-o mână) la impozante evenimente din acel timp.

Astfel, la Muzeul Băilor din Buziaş, se păstrează – între altele, o fotografie ce-l înfăţişează pe însuşi împăratul Franz Josef, când a vizitat staţiunea, cu prilejul manevrelor militare ce s-au desfăşurat în zonă, în 1898.

Această fotografie făcută de Kossak a fost reprodusă şi într-o cunoscută – pe atunci, revistă literară ilustrată budapestană “Uj idok”, în numărul comemorativ din 1916, la încetarea din viaţă a bătrânului monarh habsburg. Fotografia are următoarea legendă: “Un băiat de ţăran înmânează o cerere regelui, cu ocazia manevrelor (militare) de la Buziaş 1898”. Reamintim aici, ca o explicaţie, că Franz Josef avea titlul de Rege pentru Ungaria.

Publicarea fotografiei dovedeşte că maestrul Kossak ajunsese foarte apreciat, devenind aproape un fel de...fotoreporter pentru presa de epocă. Şi, cu siguranţă, vor fi extistând şi alte multe imagini, surprinse de Kossak, din viaţa şi evenimentele de la cumpăna veacurilor XIX şi XX.

Desigur, şi Kossak a folosit, poate, luminarea cu pulbere de magneziu (care bubuia puternic, la aprindere), atunci când făcea poze de grupă în spaţiu întunecos; astăzi, există blitz-ul...O fi practicat şi el vechiul sistem al fotografiilor “la minut” (care, de fapt dureau cam o jumătate de oră) sau “la opt zile”, - după cererea şi...punga muşteriului; astăzi, a apărut aparatura ultramodernă (Kodak, Fuji şi alte surate ale lor), care “dă” poza clientului după câteva secunde.

Poate că şi Kossak (sau urmaşii săi) ar fi ajuns să cunoască şi să folosească avantajele artei fotografice moderne, dacă atelierul din Piaţa Sf.Gheorghe dăinuia şi astăzi...Cine ştie?...

Nostalginii timişorene– album despre oraşul de altădată” (ediţia a III-a), este titlul volumui scris de publicistul Paul Răzvan (1928-1995), care a apărut la 16 ani de la moartea autorului. Articolele despre "Timişoara de altădată" au fost publicate de Paul Răzvan în revista "Timişoara Internaţional" până în ianuarie 1995.Cartea a fost finanţată şi editată de Consiliul Judeţean Timiş.
 

EPISODUL 1 „Cel din urmă bastion” EPISODUL 2. „Din viaţa Castelului” EPISODUL 3 "Pe vremea tramvaiului cu cai" EPISODUL 4 Minunata Gară Domniţa Elena şi trenul de Buziaş care trecea prin centru EPISODUL 5 Hoteluri şi localuri de lux din secolele XVIII-XIX-lea EPISODUL 6 Cum mergeau oamenii la "mozi" EPISODUL 7 Buteliile Shell-Gas şi Aragaz din actuala cofetărie Violeta

Citeste mai mult: adev.ro/ml25y6

Citiţi şi: 

EPISODUL 1 „Cel din urmă bastion”

EPISODUL 2.  „Din viaţa Castelului”

EPISODUL 3 "Pe vremea tramvaiului cu cai"

EPISODUL 4 Minunata Gară Domniţa Elena şi trenul de Buziaş care trecea prin centru 

EPISODUL 5  Amintiri despre oraşul de altădată: Hoteluri şi localuri de lux din secolele XVIII-XIX-lea 

EPISODUL 6 Cum mergeau oamenii la "mozi"

EPISODUL 7 Buteliile Shell-Gas şi Aragaz din actuala cofetărie Violeta

EPISODUL 8 Povestea uzinei de gaz din Timişoara, apărută în 1858

EPISODUL 1 „Cel din urmă bastion” EPISODUL 2. „Din viaţa Castelului” EPISODUL 3 "Pe vremea tramvaiului cu cai" EPISODUL 4 Minunata Gară Domniţa Elena şi trenul de Buziaş care trecea prin centru EPISODUL 5 Hoteluri şi localuri de lux din secolele XVIII-XIX-lea EPISODUL 6 Cum mergeau oamenii la "mozi" EPISODUL 7 Buteliile Shell-Gas şi Aragaz din actuala cofetărie Violeta

Citeste mai mult: adev.ro/ml25y6

EPISODUL 1 „Cel din urmă bastion” EPISODUL 2. „Din viaţa Castelului” EPISODUL 3 "Pe vremea tramvaiului cu cai" EPISODUL 4 Minunata Gară Domniţa Elena şi trenul de Buziaş care trecea prin centru EPISODUL 5 Hoteluri şi localuri de lux din secolele XVIII-XIX-lea EPISODUL 6 Cum mergeau oamenii la "mozi" EPISODUL 7 Buteliile Shell-Gas şi Aragaz din actuala cofetărie Violeta

Citeste mai mult: adev.ro/ml25y6

→

Imaginea 1/6: Fostul atelier foto Kossak din Timişoara