Un veteran de război a împlinit 103 ani. Care este secretul longevității sale VIDEO
0Un localnic din comuna Polovragi, județul Gorj, a împlinit vârsta de 103 ani, fiind sărbătorit de familie și autorități, care i-au înmânat un „Înscris de onoare“.
Ioan Manasia este veteran de război și, cu toate că nu a avut o viață ușoară, se bucură în continuare de putere și vitalitate. Bătrânul trăiește singur și are chiar și câteva păsări în bătătură pe care le crește singur, dar mai muncește și în grădină. Din când în când, o rudă mai vine pe la el să vadă ce mai face și să-i mai aducă cele necesare vieții sau pentru a-l ai ajuta prin gospodărie.
Ion Manasia a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial împotriva armatei maghiare.
A fost mereu un om cumpătat
Gheorghe Epure, primarul comunei Polovragi a fost prezent la aniversarea lui Ion Manasia și povestește că dus o viață simplă și cumpătată: „A muncit în agricultură. A fost cioban, o perioadă, și s-a ocupat de îngrijirea animalelor. A lucrat și la pădure. A fost mereu un om cumpătat, fără să facă excese, și s-a odihnit la timp“.
Soția lui Ion Manasia a decedat în urmă cu șapte ani, dar el a rămas în continuare o persoană activă. „Și acum crește păsări și se ocupă de grădinărit. Este un om care a ținut mult la familie și la gospodărie. Este vizitat de familie. Este un om lucid la vârsta sa. Și-a văzut de viața lui și a fost un familist convins“, a mai relatat primarul comunei Polovragi.
Reprezentanții Prefecturii Gorj, Consiliului Județean, Garnizoana Târgu Jiu, Asociația Veteranilor de Război și Primăriei Polovragi l-au sărbătorit sâmbătă, 13 aprilie, pe veteranul de război la împlinirea vârstei de 103 ani.
Amintiri de pe front
La 20 februarie 1942, Ion Manasia a fost încorporat la Regimentul 4 Grăniceri de la Deva. După ce-a făcut șapte luni de instrucție, a fost repartizat la o companie de grăniceri de la Pecica, județul Arad. De acolo, l-au trimis pe frontieră la Nădlac.
„După 23 august 1944, când România s-a alăturat Rusiei, ungurii au băgat un tren blindat pe linia Curtici-Arad și au ocupat Aradul și zonele învecinate. Așa am fost anunțați la Pichet. În urma acestei informații cadrele militare nu au mai venit la Pichet și noi soldații, am rămas singuri, fără comandanți. Nu eram mulți. Am luat și noi armele și ranițele în spinare și am părăsit pichetul. Am mers spre Pecica și apoi spre Arad, dar cu intenția să-l ocolim. Mâncare nu mai aveam, dar am găsit niște lubeniță pe câmp și ne-am potolit foamea și setea“, i-a relatat Ion Manasia colonelui (r) Gheorghe Bușe, secretar executiv al Asociaţiei Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” Gorj.
Ion Manasia a luptat contra trupelor maghiare.
„Noi soldații am fugit prin porumb dar căruțele cu căruțași cu tot au fost capturate de unguri. Am reușit, împreună cu domnul colonel să ajungem la Mureș, pe care l-am trecut cu ajutorul unui pod plutitor și apoi am ajuns la Radna. Acolo ne-am întâlnit cu trupele Școlii de Subofițeri de Infanterie de la Radna (n.r. – Detașamentul Păuliș), care erau pe poziție. (...) Am luptat alături de elevi patru-cinci zile, apoi rușii au adus două Katiușe pe care le-au așezat într-o vale. Acestea aveau șapte țevi, dar nu întregi ci, numai pe jumătate. Un fel de ghidaj pentru proiectil (un fel de rachetă). După mai multe trageri au spart frontul inamic iar noi am trecut la ofensivă. Ajutați și de alte trupe, române și rusești, am reușit să-i alungăm și din Arad“, și-a mai amintit acesta.
La 20 mai 1945, Manasia a fost lăsat la vatră.
Se încarcă comentariile...
