Peştera misterioasă de pe Cheile Olteţului în care a fost îngropat fostul stareţ al Mănăstirii Polovragi. Corneliu Săbăreanu şi-a săpat singur mormântul

Peştera se află pe Cheile Olteţului

În zona Cheilor Olteţului, acolo unde există renumita Peşteră a lui Zamolxis, zeul dacilor, se mai află o grotă de mai mici dimensiuni, în care a trăit timp de aproape două decenii un fost stareţ al Mănăstirii Polovragi. Tot aici s-a aflat şi mormântul acestuia, pe care şi l-a săpat de unul singur în timpul în care a vieţuit în peşteră.

Peştera lui Săbăreanu se află deasupra Peşterii Polovragi, unul dintre cele mai importante obiective turtistice din judeţul Gorj. Numele provine de la Corneliu Săbăreanu, fostul stareţ al Mănăstirii Polovragi, care a vieţuit în interiorul peşterii timp de 17 ani. Mai mult decât atât, dorinţa acestuia a fost să fie înmormântat aici, iar legenda spune că şi-a săpat de unul singur mormântul. 

Felicia Bantea, muzeograf şi ghid al Peşterii Polovragi, ne explică modul în care se poate ajunge la această grotă, dar şi unde este situată: „Este o peşteră de dimensiuni mai mici. Acolo a fost mormântul unui fost stareţ al Mănăstirii Polovragi, care a fost arhimandrit. Corneliu Săbăreanu, în ultimii 17 ani de viaţă, a stat în peştera aflată chiar deasupra Peşterii Polovragi ca penitenţă. Aşa a considerat în urma unei vizite la Muntele Athos. A trăit în secolul al XIX-lea. A fost chiar îmormântat în peştera în care a trăit o bună parte din viaţă, dar, ulterior, a fost deshumat şi mutat în curtea mănăstirii Polovragi. Este neagră în totalitate pentru că acolo s-a făcut non-stop focul. Este situată la etajul II, undeva la mijloc între vârful muntelui şi peştera turistică. Are o lungime de câteva zeci de metri“.

Cine a fost Săbăreanu

În interiorul grotei există chiar un altar închinat fostului stareţ de la Mănăstirea Polovragi. Potrivit istoriei Mănăstirii Polovragi, fostul stareţ a fost un om deosebit de înstărit. Acesta ar fi absolvit Facultatea de Drept la Paris. Tatăl şi fratele lui au murit şi, astfel, a rămas devenit proprietar peste suprafeţe întinse de pământ şi muţi robi. Acesta a depistat mai multe nereguli de care se făceau vinovaţi mai mulţi servitori. Legenda spune că i-ar fi luat şi dus la Bucureşti să fie arestaţi, dar cum a ajuns în Capitală a auzit clopotele de o biserică. A avut o revelaţie şi i-a eliberat pe robi, după care a mers la mama sa şi i-a spus că doreşte să devină călugăr. A mers la Muntele Athos, a făcut Facultatea de Teologie la Atena şi a revenit în ţară. Cunoştea cinci limbi străine. A fost duhovnicul Reginei Maria. 

Exhumat după trei decenii

Atunci când a venit la Mănăstirea Polovragi, lăcaşul de cult era foarte degradat. A constribuit cu sume de bani din averea sa şi a amanetat mai multe obiecte personale din aur, iar cu banii obţinuţi a construit biserica mănăstirii, după care s-a stabilit aici. A murit în anul 1926, iar prin anul în 1957 i s-au adus osemintele în cimitirul mănăstirii din grota în care era îngropat. 

Grotele haiducilor 

Muntele aflat deasupra Peşterii Polovragi este plin de grote, fiecare cu o poveste aparte. „La etajele superioare mai există şi alte grote cu lungimi de ordinul sutelor de metri. La peşterile de la etajele I şi II se intră de pe vârful muntelui, de pe drumul de plai. Au denumiri diferite, în funcţie formă sau locul unde se află. De exemplu în zonă se întâlneşte Peştera Portocalie, pentru că are o concentraţie mai mare de oxid de fier sau Peştera Ascunsă pentru că doar localnicii ştiu să ajungă la ea. Peşterile mai au denumiri de nume de haiduci. În zona Cheilor Olteţului nu a fost construit vreun schit pentru că aveau unde să se adăpostească, în schituri naturale“, ne explică muzeograful Felicia Bantea.