O şcoală părăsită dintr-un sat gorjean a devenit cămin pentru o familie cu trei copii

Una dintre fostele săli de clasă a fost transformată în cameră                      FOTO Alin Ion

O familie cu cinci copii, din comuna gorjeană Suleşti, trăieşte de mai mulţi ani într-o şcoală părăsită. Una dintre încăperile fostei unităţi de învăţământ, în care cu ani în urmă elevii din sat învăţau carte, a devenit adăpost pentru cele cinci suflete.

Satul Purcaru unde trăieşte familia Matei-Popescu este pe vârfurile dealurilor din Săuleşti. Ioana şi Remus au împreună şase copii. Fetele cele mai mari, în vârstă de 18 şi 19 ani, s-au căsătorit şi au plecat la casele lor. Cei doi trăiesc acum alături de cei mai mici dintre copii într-o fostă şcoală din sat. Mereu au avut o viaţă plină de necazuri din cauza lipsei veniturilor. Remus provine dintr-o familie cu nouă copii, iar părinţii nu l-au putut ajuta cu nimic. Acesta nu ştie nici măcar să scrie şi să citească, pentru că nu a mers la şcoală. Ioana treminat zece clase şi are calificarea de croitoreasă. De acum încolo bărbatul alături de care trăieşte şi fiul cel mare, Bebe, în vârstă de 14 ani, vor merge la muncile agricole.

„Soţul meu nu ştie să scrie sau să citească. El nu a mers la şcoală pentru că erau nouă fraţi, nu au avut bani să îi ţină. Eu am făcut zece clase la Târgu-Jiu, la Şcoala Specială. Am terminat Croitoria. Şi fetelor le fac haine, le cos cu mâna. Dacă aş avea o maşină de cusut ar fi mai bine. Este adevărat că viaţa grea ne face să îl lăsăm pe Bebe să meargă la muncă. De obicei merge la lucruri mai uşoare, el este mai mare, îşi doreşte să muncească, ca să ne ajute”, a povestit mama copiilor. 

Nu vrea păpuşi 

Maria, fetiţa de 10 ani, îşi doreşte câteva jucării, dar nu păpuşi, pentru că mai are vreo două, iar greutăţile au maturizat-o cu mult prea devreme.

„Vin acasă, mă ajută mama la teme, o mai ajut şi eu pe ea la curăţenie, la ce are nevoie. Am prieteni, dar la şcoală. Mă înţeleg bine cu fraţii mei. Cea mai deşteaptă dintre noi este Mirabela. Ea are opt ani. Învaţă cel mai bine”,

spune fetiţa.

Au trăit într-o cameră fără energie electrică 

Ioana Matei spune că mereu şi-a dorit să aibă o casă a ei, dar nu a reuşit să strângă banii necesari pentru că a pus pe primul plan asigurarea celor necesare copiilor. „Nu ne este uşor, dar facem tot ce putem ca ai mici să aibă ce mânca. Am avut porc şi l-am tăiat de Crăciun. Acum mai avem un grăsun”, spune Ioana.

În camera de la fermă în care trăiau înainte de a se muta în fosta şcoală nu aveau curent electric. „La camera cea veche nu aveam curent şi nici televizor. Aici a băgat tati şi televizor şi ne uităm, după ce ne facem temele, la desene animate. Îmi place aici, la şcoală, e mai bine ca acolo!”, ne mărturiseşte Maria. 

Trăiesc din ajutorul social şi alocaţia copiilor 

Cu toate că sunt împreună de 20 de ani, Ioana Matei şi Remus Popescu nu s-au căsătorit legal. Au ajuns să locuiască în fosta şcoală din bunăvoinţa primarului Constantin Drăghici. „Dânşii au locuit ani de zile la fostul SMA, aveau acolo o cameră. Nu au avut o casă a dumnealor pentru că mereu au avut o viaţă grea, proveneau din mulţi fraţi, fără posibilităţi. Acea cameră s-a dărâmat şi domnul primar le-a spus să se mute la fosta şcoală din satul Purcaru. Se întâmpla cam acum patru ani, cred. Ocupă o cameră şi o altă cameră pe post de dependinţă. Beneficiază de ajutorul social, îşi fac munca dispusă de la primărie. Au un venit de 564 de lei plus alocaţiile copiilor. Îi vizităm frecvent, dar nu au pus niciodată probleme”, a povestit Luciana Cojocaru, asistent social al Primăriei Săuleşti.