Drama adolescentului genial care și-a pus capăt zilelor. Avea probleme emoționale: „Vesel de trist, doamna profesoară...” VIDEO

Andrei, adolescentul de 16 ani din Târgu Jiu, care și-a pus capăt zilelor aruncându-se în lacul de acumulare de pe Jiu, se confrunta cu probleme emoționale. Băiatul trăia separat de părinții săi, care erau despărțiți și lucrau în străinătate, iar el era în grija bunicilor.

Andrei era pasionat de muzică, poezie și teatru Foto: Facebook

Andrei era elev în clasa a X-a la Colegiul Național „Spiru Haret“ (CNSH), unul dintre cele mai bune licee din Târgu Jiu. El s-a transferat începând din acest an de învățământ de la Liceul Energetic la CNSH. Era un elev deosebit de inteligent, atras de latura artistică și de literatură. Andrei cânta Hip Hop pe versuri compuse de el și chiar urcase pe scenă în acest an cu una din melodiile sale la Zilele Municipiului Târgu Jiu.

„Era un copil bun și îmi pare rău că vorbesc de el la timpul trecut. Scria poezii și echipa liceului a câștigat un festival de teatru cu o piesă scrisă de el. Încercase și un scenariu pentru film de scurt metraj“, spune Flavius Boian, directorul CNSH.

A participat la ședințe de consiliere psihologică

Adolescentul a manifestat o serie de probleme emoționale și a cerut să fie consiliat de către psihologul școlii. El a participat la mai multe ședințe de consiliere psihologică, astfel că a fost solicitat acordul unuia dintre părinți.

Decizia de a-și pune capăt zilelor a fost luată de Andrei într-un mod neașteptat, în urma unei discuții mai aprinse cu mama sa. Asta o dovedește faptul că elevul urma să prezinte Balul Bobocilor, care se va desfășura săptămâna viitoare, iar el participa la repetiții.

Andrei a fost găsit vineri, 25  noiembrie, de către salvamontiștii care au folosit un detector special în lacul de acumulare de pe râul Jiu. 

El va fi înmormântat luni, 27 noiembrie. „Cei care doresc sa își ia rămas bun de la puiul meu, Andrei Popescu, sunt așteptați la Capela Monumente Funerare Eden, înhumarea va avea loc Luni 27.11.2023 in Cimitirul Central Tg Jiu ora 12.00”, se arată în anunțul postat de tatăl băiatului.

«Vesel de trist, doamna profesoară, vesel de trist...».

Fosta profesoară de Limba și Literatura Română, Geta Clipicioiu, a transmis pe pagina sa de Facebook un mesaj emoționant despre Andrei, care i-a fost elev: „L-am cunoscut pe Andrei acum un an, când pășea timid alături de bunica lui pe holurile școlii noastre, pentru a deveni licean. După primele ore de limba română a venit la catedră și m-a întrebat dacă îmi place poezia lui Charles Bukowski sau a lui Radu Gyr.

Inițial, am fost fascinată să constat că un tânăr de 15 ani mă provoacă la discuții inteligente despre literatură... E visul oricărui dascăl...

Curând am intuit că tânărul e creativ și sensibil și am simțit că trebuie să-i valorific talentul, pentru ca lumea să-l cunoască pe Andrei.

Am simțit bucuria din ochii lui, respectul lui necondiționat, bucuria de a se afla în mijlocul unor oameni care încercau să-i înțeleagă trăirile.

I-am cerut într-o zi să se definească în câteva cuvinte, căci pregăteam Balul Bobocilor anul trecut și Andrei urma să se prezinte cu un moment muzical. Mi-a răspuns oximoronic: «Vesel de trist, doamna profesoară, vesel de trist...».

Am înțeles atunci că acest suflet de copil trăia, precum zeul Ianus, două vieți: îi crescuseră aripi, dar ele erau întoarse, cum ar fi spus poetul Nichita, "înăuntru"...“

„Aveam să constat că tânărul are un talent copleșitor, unic“

Andrei era un tânăr cu o sensibilitate aparte și era pasionat de muzică și poezie, după cum mărturisește fosta sa profesoară: „Andrei al nostru trăia prin POEZIE și prin MUZICĂ. Scria, recita, cânta, trăia...Sau măcar încerca... Recita poezie prin toți porii ființei sale, scria până la epuizare, iar trăirile sale abisale, ascunse, i-au adus aprecierea noastră, a dascălilor, a colegilor săi, căci cuvântul rostit al lui Andrei aducea emoție în inimile tuturor.

Andrei a continuat acest drum ascensional pentru ființa sa, câștigând premiul întâi la un concurs de recitat din poezia eminesciană, dar și la un spectacol teatral pentru liceeni, «Picături de suflet», în care acest copil și-a jucat propriul rol: un solilocviu profund, cutremurător, despre variantele sinelui posibil, despre singurătate, despre viață, despre necesara interacțiune cu ceilalți... Aveam să constat că tânărul are un talent copleșitor, unic.

Curând însă Andrei avea să ne comunice că fusese transferat la alt liceu, lasând în urmă tot ce construise alături de noi, de mica noastră comunitate din Liceul Energetic. Andrei al nostru (continui să cred că Andrei a fost și rămâne al nostru) revenea constant la colegii și profesorii săi, căci lăsase aici o parte din ființa sa...“.

„Suflete pot sângera uneori invizibil“

Geta Clipicioiu are și un mesaj pentru părinți și profesori: „Dragi părinți care citiți acest mesaj, dragi colegi, cred că drama lui Andrei ar trebui să ne facă în a reconsidera conexiunea cu sufletul și mintea lor, a copiilor din fața noastră, ale căror suflete pot sângera uneori invizibil... Copiii din fața noastră ascund drame intense uneori, iar haosul acestei societăți dezechilibrate ni-i îndepărtează și ni-i convertește iremediabil... Să stăm alături de ei, să îi întrebăm ce îi doare, să pătrundem în beciul sufletului lor, câtă vreme acolo mai există încă o candelă aprinsă...“.

„E nevoie de fiecare secundă din viață să stăm LÂNGĂ EI“

Fosta lui profesoară este marcată de moartea elevului său și a prezentat poezia care-i plăcea foarte mult: „Recitind acum versurile poetului Charles Bukowski, care îi plăceau atât de mult lui Andrei, realizez că zidurile ființei unui om sunt atât de puternice, încât e nevoie de fiecare secundă din viață să stăm LÂNGĂ EI, pentru a construi acolo o fereastră; o fereastră pentru a vedea și auzi ce se întâmplă DINCOLO: dincolo de zâmbet, dincolo de cuvânt, dincolo de trăirea simulată pe care copiii noștri o afișează uneori...

«suntem inexplicabil de singuri,

pentru totdeauna singuri,

aşa a fost planificat

să fie,

niciodată nu s-a dorit

ca lucrurile să fie altminteri –

iar când va începe

lupta cu moartea

ultimul lucru pe care vreau să-l văd

este

un cerc de feţe omeneşti

aplecat deasupra mea –

mai bine să se afle acolo

doar vechii mei prieteni

şi zidurile sinelui meu».

Să ne ierți, Andrei al nostru, vechii tăi prieteni din Liceul Energetic, pentru neputința de a te fi salvat...“