Mihai Nistor, artistul cu mii de fețe transpuse pe pânză: „Caricatura atinge omul”
0Autointitulat „artistul cu mii de fețe”, Mihai Nistor (39 de ani) este unul dintre cei mai cunoscuți portretiști-caricaturiști din țară. Numele și l-a creat bătând la ușile localurilor și instituțiilor.
Mihai a început să deseneze la cursurile de artă modernă ale pictorului Mihai Șerbănescu, în anul 2000.
Face caricaturi din 2002, însă o atenție mai deosebită le-a acordat din 2009, după ce a terminat jobul de caricaturist pe vasele de croazieră din SUA. Din 2000 până în 2010 a realizat peste 10.000 de portrete (și caricaturi) stradale.
„Na haz!” - sesiuni de caricaturi în pub-uri și restaurante
A început să realizeze caricaturi la 19 ani, fără a avea studii în domeniu. În anul acela a realizat o expoziție în Târgoviște și a plecat la mare, acolo unde a finalizat în jur de 1.000 de portrete. Ulterior a urmat Academia de Arte din București. Când a terminat facultatea, în 2006, s-a apucat mai serios de treabă, iar în 2009 a plecat pe vapor unde a făcut caricaturi în SUA și alte țări.
„Niciodată nu m-am considerat neapărat un caricaturist, pentru că am făcut și portrete foarte multe. Sunt proactiv, nu stau să-mi plâng de milă ca artist și bat la uși multe, care, de cele mai multe ori mi se deschid și, astfel, încep noi proiecte. Consider că viața nu este o caricatură. Viața e în noi. Fără noi înșine nu ar exista viața pe pământ. Pentru mine, caricatura portretistică este un mod de a fi”, spune Mihai Nistor.
Mihai a avut, la un moment dat, o firmă în care angajase mai mulți artiști cu care mergea în marile orașe pentru a face sesiuni de portrete în restaurante, baruri și alte locații.
Inițiativa, care s-a numit „Na haz!”, a luat ființă în 2012, alături de Renard Cristian Tamas, cu care a desenat în majoritatea localurilor din Cluj-Napoca, și pe urmă în țară, la diverse evenimente. O perioadă le-a mers bine, dar și-au dat seama că banii nu prea rămâneau în buzunarele lor.
„Aveam fotograf, PR, eram echipă mare. Am plecat din Cluj prin Arad, Oradea și alte orașe. Făceam cam 60-80 de portrete pe seară cu echipa mea. La un moment dat, ne-am dat noi seama că plăteamm alți artiști ca să vină să picteze cu mine. După vreun an am rămas în doi și a fost bine”, își aduce aminte artistul.
Ca mediu de exprimare preferă pastelurile și mediul digital, dar se folosește la fel de bine și de ulei, acrilic, grafit.
„Am lucrat ca angajat vreo șase luni, la firma prietenei mele, în vânzări de gablonțuri pentru femei. Am mai fost și inspector de asigurări, dar și alte part-time-uri. Din pictat trăiesc de foarte mulți ani. Eu mă consider mai mult portretist, pentru că am făcut mai multe portrete decât caricaturi”, mai spune el.
Ce reprezintă pentru el caricatura?
„Am încercat să aflu ce este caricatura din multe surse, să văd dacă internalizez înțelesul pot să mi-l asum cu totul, să iau rolul ăla pe care îl descrie cineva pe undeva? Din punctul meu de vedere, caricatura atinge omul”, explică artistul târgoviștean.
Chiar dacă peisajul vinde, spune el, oamenii vin și cumpără caricaturi pentru că îi reprezintă pe ei sau pe cei apropiați.
„Un om face o comandă pentru prieten al său, pentru un cunoscut. Nu contează ce valoare artistică are caricatura, în momentul în care ea reprezintă pe cineva foarte cunoscut și atunci ea devine importantă”, explică artistul târgoviștean.
Se încarcă comentariile...
