Maria Dinulescu, profesor de limba română: “Am fost un dascăl fericit”

Maria Dinulescu se numără printre cadrele didactice nominalizate de cititorii „Adevarul” pentru campania "Profesorii cu care Târgoviştea se mândreşte". Are o carieră de 38 de ani în învăţământul dâmboviţean şi numai amintiri frumoase de la catedră.

Maria Dinulescu şi-a început cariera în 1973 şi a predat în zece şcoli dâmboviţene. “Am fost un dascăl fericit, pentru că, pe lângă profesionalism, am găsit drumul către sufletul copiilor”, spune profesoara de limba română în vârstă de 60 de ani. “Am pornit de la un lucru foarte important. M-am gândit că n-am să fac niciodată elevilor mei ce mi-au făcut mie dascălii şi nu mi-a plăcut”, a dezvăluit secretul său. A ieşit la pensie anul trecut, de la Şcoala “Vasile Cârlova” din Târgovişte, după ce a predat la Şcoala Morteni, Şcoala Căpşuna – Cobia, Şcoala Ungureni, Şcoala Râncaciov, Şcoala Decindeni, Şcoala Dragomireşti, Şcoala “Paul Bănică” Târgovişte, Liceul de Arte “Bălaşa Doamna” Târgovişte. “Mi-a plăcut sfârşitul carierei la Şcoala “Vasile Cârlova”. Am avut copii extraordinari şi părinţi de nota 10. Aici am reuşit să determin o clasă întreagă şi apoi cele patru clase la care am predat să citească aceeaşi carte – “Cititorul din peşteră”, de Rui Zink”, îşi aminteşte cu emoţie Maria Dinulescu.

“Am încercat întotdeauna să mă aşez eu în bancă”

Cel mai mult a predat la Şcoala “Paul Bănică” din Târgovişte. “Am stat 11 ani acolo şi cred că acolo am avut cele mai mari reuşite”, consideră profesoara. Promoţia de suflet a fost însă la Liceul de Arte “Bălaşa Doamna” din Târgovişte. “Am deschis sufletele copiilor către lectură, am îmbinat artele. Era un spaţiu frumos pentru transdiciplinaritate. Dar mi s-a părut foarte încărcat programul copiilor. Trebuiau să facă foarte multe într-un timp foarte scurt şi atunci am venit la “Vasile Cârlova”m în 2005”, povesteşte târgovişteanca. Indiferent de şcoala la care a predat, a încercat să se apropie de elevii săi. “Trebuie să fii simplu, ca elevul să te înţeleagă. Nu simplist şi nici să repeţi ca în nişte şabloane aceleaşi lucruri. Am încercat întotdeauna să mă aşez eu în bancă”, mărturiseşte Maria Dinuelscu.

A făcut excelenţă în învăţământ, dar nu se laudă cu asta

Fie că şi-a văzut elevii cum evoluează, fie că a obţinut premii la olimpiade şi concursuri, profesoara din Târgovişte a ştiut să se bucure de momentele la catedră. “Am refuzat oferte de serviciu şi funcţii, pentru că meseria asta şi relaţia cu elevii m-au încărcat întotdeauna de energie, a fost sursa mea de energie. Mai ales orele de literatură. Când am intrat în clasă şi am văzut atâtea perechi de ochi se uită la mine, am zis că acesta este spaţiul în care vreau să mă dezvolt”, spune Maria Dinulescu, care are diplomă de excelenţă în învăţământ. “Important este să citeşti împreună cu copiii, să fii tu un model de cititor pentru ei”, îi sfătuieşte pe tinerii profesori de limba şi literatura română. “Oricâte metode ai cunoaşte, oricâte strategii ai avea, oricât de pus la punct eşti pe specialitate, dacă nu reuşeşti să-l faci pe cel din bancă să aibe încredere în tine, nu poţi să-l determini să te placă şi să înveţe din ceea ce-i spui tu”, este concluzia sa, după o carieră de 38 de ani în învăţământ.

După o viaţă la catedră, unde a încurajat lectura, Maria Dinulescu încheie povestea sa cum altfel decât prin câteva recomandări: pentru adolescenţi, ca să regăsească tandreţea pe care au uitat-o - “Cartea scurtelor iubiri eterne”, de Andrei Makine; pentru adulţi, “Despre frumuseţea uitată a vieţii”, de Andrei Pleşu şi “În căutarea fericirii”, de Bertrand Russell.