FOTO Traversarea „de iarnă” din Leaota în Bucegi, realizată cu succes de montaniarzii de la A.T. Chindia

O tură lungă (37 kilometri), o tură grea (16 ore) finalizată cu brio de experimentaţii montaniarzi dâmboviţeni

Masivele muntoase ale Bucegilor şi Leoatei au reprezentat, tot timpul, un adevărat magnet pentru pasionaţii de drumeţie montană din judeţul Dâmboviţa. Dar, configuraţia lor  a permis desfăşurarea de multe şi diverse alte forme de activitate (alpinism, speologie, cicloturism etc.), cât şi posibilitatea derulării unor programe speciale de antrenament gen schi de tură.

Desfăşurată pentru prima dată în perioada 7-9 decembrie 1983, traversarea „de iarnă” din Leaota în Bucegi a devenit, de-a lungul timpului, o provocare pentru montaniarzii dâmboviţeni grupaţi în jurul A.T. Chindia.

În anii următori ea a căpătat şi un nume simbolic („Negru Vodă”) fiind programată în general, în prima duminică “cu lună plină” din luna februarie. 

Fie că s-a desfăşurat în varianta clasică (cu plecare de la cabana Leoata – pe vremea când era “funcţională” –  şi sosire la cabanele Padina sau Bolboci), fie în varianta inversă, traversarea Leaota-Bucegi a avut multe etape reuşite, dar şi (în funcţie de vreme sau de starea zăpezii) semireuşite – atingerea vârfului Leaota şi coborâre pe Rătei-Şutila, coborâre pe Piciorul Jugureanu spre valea Brăteiului sau coborâre la cabana Bolboci. 

Oricum, distanţa de 32 de kilometri dintre cabana Leaota şi cabana Padina a fost parcursă în minim 12 ore şi maxim 18 ore.

Întrucât, în această vară, montaniarzii dâmboviţeni grupaţi în jurul Asociaţiei Chindia Jurasic Park au programate, în cadrul TOP 28, cele mai înalte vârfuri din Suedia şi Finlanda (vârfuri aflate dincolo de Cercul Polar de Nord), traversarea Leaotei a fost considerată o etapă necesară. 

Drept pentru care, joi 30 martie 2017, nucleul de bază al „dinozaurilor” (Nicu Posta, Ileana Bocanciu, Ionel Glodeanu) a ajuns, cu sprijinul lui Marius Prundaru (Preşedinte la Asociaţia Ecologică Floare de Colţ), la cabana Padina (1509 m) din masivul Bucegi. 

După o trezire matinală, startul s-a dat la ora 5, pe o vreme relativ închisă (fără stele pe cer), cu ceaţă şi vânt uşor. A urmat o ascensiune pe un traseu cu alternanţă de pământ-zăpadă moale, iar după două ore grele s-a ajuns în Şaua Strunguliţa, pe o ceaţă deasă care deja ne-a creat probleme de orientare. Vremea se anunţa schimbătoare, când închisă, când însorită, dar fără precipitaţii. 

În aceste condiţii, traversarea a continuat cu parcurgerea traseului de creastă şi atingerea următoarelor puncte: şaua Bucşa (1706 m) – vârful Bucşa (1848 m) - şaua Dudele (1910 m) – culmea Pietrele Albe – vârful Sântilia Mare (1899 m) ajungându-se în uriaşa şa numită Curmătura Firaelor, loc de intersecţie de poteci (cu coborâre spre Fundăţica), dar şi de schimbare de direcţie. 

Urmează alte vârfuri de altitudine medie: Secările (1889 m) – Cumpărata Crucii – Jugureanu (1746 m) – Mitarca (1829 m) şi un ultim urcuş accentuat spre cea mai înaltă cotă a masivului, vârful Leaota (2133 m). După aproximativ 10 ore de mers, pe potecă curată sau prin porţiuni cu zăpadă mare şi moale (prin zonele de pădure), cei trei montaniarzi ajung pe vârful Leaota unde sunt aşteptaţi cu ceai şi energizante, tot de Marius Prundaru. 

Astfel, o nouă cotă, un nou vârf simbolic este atins în cadrul deja cunoscutului TOP 100, topul cuceririi a 100 de vârfuri din România până la sărbătoarea Centenarului Marii Uniri.

Urmează coborârea de pe vârful Leaota şi ajungerea, după alte mai bine de 5 ore, la maşina care îi aştepta în zona Mănăstirii de la Ziduri, pe malul pârâului Marginea Domnească.

O tură lungă (37 kilometri), o tură grea (16 ore) finalizată cu brio de experimentaţii montaniarzi dâmboviţeni. Aceeaşi echipă, completată cu alţi 2 montaniarzi, va pleca în perioada 4 – 9 mai, să cucerească vârful Ben Nevis (1344 m – Scoţia), cel mai înalt vârf (încă), din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.