Sorin George Hâncu, al doilea medic cu care Suceava se mândreşte

Medicul chirurg are în spate o experienţă de peste 30 de ani, cu propriile mâini salvând viaţa a mii de suceveni de-alungul timpului.

Cu tatăl chirurg, Sorin George Hâncu şi-a dorit să devină medic chirurg de pe băncile şcolii. „Mi-a plăcut chirurgia de la bun început. Tata fiind chirurg, am crescut în mediul acesta. Când am intrat la facultate ştiam ce presupune meseria asta mai bine decât toţi colegii. Şi dacă aş lua-o de la capăt tot asta aş face“, spune chirurgul Sorin George Hâncu, şeful Secţiei de Chirurgie Generală din cadrul Spitalului Judeţean Suceava.

De la el a învăţat ABC-ul medicinei şi tot el a fost exemplul său.  A terminat secundariatul în 1979. Primii doi ani de muncă i-a făcut la Bucureşti, iar din 1981 este chirurg la Spitalul Judeţean de Urgenţă Suceava. „Cine doreşte să facă medicină trebuie să fie convins, pentru că trebuie să ştie că e o meserie căreia i te dedici întru totul. E o muncă foarte solicitantă şi trebuie să renunţi la foarte multe lucruri. Te gândeşti permanent la pacienţii pe care îi ai“, spune medicul.

Un om foarte bine organizat

Unul dintre calităţile demne de urmat ale lui Sorin George Hâncu este organizarea. „Contează foarte mult cât de bine organizat eşti. Eu mi-am făcut un regim de viaţă astfel încât ştiu de azi ce voi face mâine şi ce voi face peste o săptămână“, explică doctorul. Spune despre Chirurgie că este o specializare care îţi aduce mari satisfacţii, dar şi mari deziluzii când apare un eşec sau o neîmplinire profesională. „Mă prăbuşesc şi sunt singur. În chirurgie este risc de viaţă şi de moarte la fiecare secundă. Trebuie să fii conştient că asta e meseria şi procentajul pacienţilor salvaţi e net superior şi trebuie să mergi mai departe. Nu e uşor să treci peste“, spune Sorin George Hâncu.

Mai are patru ani şi jumătate până la pensie şi spune că se va retrage să facă lucrurile care i-au făcut plăcere, dar nu a apucat să le facă în viaţă. „Nu mi se pare corect faţă de colegi să mai rămân. Am făcut cât am putut eu şi mă voi retrage. Am multe altele de făcut, de citit...“, spune medicul.

„Pacientul, raţiunea medicului de a exista“

Caracterizează pacientul ca fiind „raţiunea medicului de a exista“. „Dacă nu ar fi pacienţii, nici medicii nu ar mai avea ce face. Meseria noastră este legată direct de bolnavii noştrii. Vin mulţi pacienţi la mine cu <Mă iertaţi domnule doctor> şi eu le spun <Pentru ce să vă iert?! Eu plec de acasă să îmi fac meseria fără supărare. Cei care sunt supăraţi sau nervoşi mai bine stau acasă>“, povesteşte doctorul.

Pentru el pacientul are justificare să fie supărat sau nervos deoarece el este în dificultate şi are nevoie de ajutor. „Medicul nu trebuie să fie nervos, medicul trebuie să ştie cum să îi explice pacientului pentru a fi înţeles“, a mai spus Sorin George Hâncu.