Tradiția de Anul Nou care se păstrează în Oltenia. Bătrânii se strâng protectori pentru copiii mici
0O tradiție populară - cu origine păgână, care vine, ca multe altele, dinainte de creștinism - încă se păstrează în zona Olteniei, atât la sat, cât și la oraș. Se cheamă „datul copiilor la grindă“ și are o semnificație profundă.
„Datul la grindă”, sau „datul de grindă”, este obiceiul pe care puține familii tinere nu-l respectă în sudul țării, în special în județele Olteniei, chiar dacă nu mai cred cu tărie în semnificația lui. Acest obicei îi are în prim-plan pe copiii mici și pe moșii lor (rol deosebit de important într-o familie, diferit de nași, îndeplinit de oameni de mare încredere cărora le era încredințată soarta pruncului încă de la venirea pe lume) și se practică în noaptea dintre ani sau în prima zi a anului.
Este motivul pentru care, în vechime (și se întâmplă și astăzi), moșii și nepoții petreceau noaptea de Revelion împreună.
Colacul de grindă, un produs căutat în patiserii și brutării
Familiile care au copii mici au mare grijă să-și planifice petrecerea sărbătorilor astfel încât să nu rateze „datul de grindă” din noaptea dintre ani. Sunt supuși acestui ritual, timp de trei ani la rând, copiii botezați. Odinioară, spun bătrânii, erau „dați de grindă” doar băieții, astăzi însă lucrurile stau cu totul diferit.
Moșii copilului (moașa și bărbatul ei) sunt cei care duc această misiune la capăt, totul întâmplându-se, de regulă, în casa lor.
Moaşa are sarcina de a pregăti un colac special (care astăzi se poate și cumpăra, aproape toate patiseriile și brutăriile avându-l în preajma Revelionului pe raft), din aluat dulce (de obicei aluat de cozonac).
Acest colac este legat cu un șnur roșu (șnul roșu având rolul de a-l feri pe copil de deochi) și poate fi împodobit cu bomboane sau fructe.
Ce nu trebuie, în schimb, în niciun caz să lipsească sunt cele trei fire de busuioc și trei bănuți din metal care sunt înfipți în colac.
În noaptea dintre ani (sau a doua zi, depinde de tradiția fiecărei familii), are loc „datul la/de grindă”. Se pune colacul pe capul copilului, iar ritualul are loc sub o grindă, sau, cum astăzi acest lucru nu prea mai este posibil, sub tocul ușii.
Sub picioarele copilului este pus un obiect metalic (vătrai, topor etc.), iar moașa (în anumite zone acest ritual îl îndeplinește moșul) îl ridică pe cel mic de trei ori, până când atinge cu capul grinda. În acest timp rostește urări de sănătate pentru cel mic.
Oltenii îndeplinesc acest ritual convinși fiind că astfel copilul va crește înalt, semeț și va fi curajos în viață, propunându-și planuri mărețe.
Moșii copilului au grijă, pentru ca obiceiul să fie îndeplinit după datină, să-i ofere nepoțelului veșminte noi și chiar bani. La rândul lor, moșii primesc „plocon” (odinioară se venea în casa moșilor cu produse preparate și cu băutură care să ajungă cel puțin pentru petrecerea nopții dintre ani împreună).
Deși astăzi relațiile între moși și nepoți sunt mai relaxate decât odinioară, și „ploconul” aproape a dispărut, tinerii părinți au grijă să ofere, la rândul lor, cel puțin un cadou simbolic.
Rolul esențial al moșilor la copii
Moaşa are, de cele mai multe ori, o pregătire specială pentru a asista şi îngriji mămicile la naştere, însă, în trecut, aceasta era de obicei o persoană de sex feminin, bătrână, care avea experienţă şi putea ajuta la aducerea pe lume a copiilor.
În mod tradiţional, moaşa este cea care o ajută pe viitoarea mamă să nască şi este un fel de tutore al noului părinte. Totuşi, în perioada contemporană moaşa este o persoană cunoscută care nu ajută în procesul naşterii, ci îşi asumă o responsabilitate asemănătoare unei naşe.
Prima sarcină a moaşei este ca în ziua în care bebeluşul este scos din spital, să vină cu un rând de haine pentru copil şi să conducă mama acasă.
Încă o îndatorire a moaşei, în primele săptămâni, este îmbăiatul copilului, prima dată în apă fiind puse petale de flori şi busuioc. La acestă prima baie, e nevoie de o persoană cu experienţă care să ştie cum să ţină nou-născutul, cum să procedeze fără să apară probleme.
Ce trebuie să facă moaşa la botez
În ziua botezului, moaşa trebuie să vină cu bebeluşul la biserica unde are loc evenimentul şi îl lasă pentru scurt timp în grija naşei pentru derularea ceremoniei.
În primii trei ani de existenţă ai copilului, de 1 ianuarie, moaşa este cea care „dă copilul de grindă“ ca să se înalţe, să crească înalt şi frumos şi, după interpretările moderne, să aspire către lucruri măreţe.
După ce îl ridică de trei ori de la podea până la grindă şi spune: „Grinda jos, copilul sus să creşti mare şi frumos“, copilului îi sunt daţi bani, fructe şi un rând de hăinuţe.
Ce trebuie să facă moaşa la tăierea moţului
La un an are loc tăierea moţului la băieţi sau ruperea turtei la fete, un obicei a cărui istorie nu ţine de creştinism, cum este cazul botezului.
În mod obişnuit, în primul an de viaţă al copilului, acesta nu e tuns scurt sau chiar se evită acest lucru. La împlinirea vârstei de un an, copilul îmbrăcat într-un rând de haine noi este pus pe scaun şi părţi din părul său e prins cu fundiţe: în faţă, în spate, în partea dreaptă şi în partea stângă.
Naşa taie părul prins în fundiţe. Foarte rar moaşa participă la acest obicei şi îndeplineşte rolul asumat în general de naşă. Părul tăiat este pus într-o batistă albă şi păstrat de familia copilului ca amintire.
Ulterior, copilului îi este pusă în faţă o tăviţă pe care sunt mai multe obiecte: bani, verigheta, stilou, şurubelniţă, chei de maşină, parfumuri etc. Copilul este lăsat să aleagă trei dintre obiecte despre care se spune că îi prevestesc viitorul.
În cazul fetelor nu are loc tăierea moţului, ci ruperea turtei, un produs de panificaţie pregătit special pentru acest moment aniversar.
În România există în prezent moaşe pregătite în facultăţi de profil care se ocupă de educarea viitoarelor mămici, sunt alături de acestea când nasc şi în perioada de după naştere. Moaşele din România s-au asociat în mai 2013, formând primul organism de profil al moaşelor licenţiate, Asociaţia Moaşelor Independente (AMI).
Se încarcă comentariile...
