„Îngroparea Crăciunului“, o practică arhaică din calendarul popular românesc. Ce presupunea ritualul

În vremuri nu prea îndepărtate, în calendarul popular al credincioşilor din ţară figura şi ritualul „Îngropării Crăciunului“, după cum arată reprezentanţii Centrului „Carmen Saeculare“ Neamţ.

Unele datini s-au păstrat din vremuri trecute FOTO Ziarul Lumina

Valentin Andrei, membru al instituţiei nemţene mai sus menţionate, reaminteşte într-o recentă postare că, pe data de 28 decembrie a fiecărui an, în mod tradiţional are loc „Îngroparea Crăciunului“, sau altfel spus „decesul“ anului vechi, care va fi deja dus peste numai trei zile.

Se spune că acest obicei al „Îngropării Crăciunului” ar fi unul dintre cele mai vechi obiceiuri din calendarul popular. Feciorii din sate alegeau dintre ei pe cel care va interpreta rolul „Crăciunului mort“. Acesta era aşezat pe o scară sau o targă de lemn, fiind acoperit pentru a nu fi recunoscut. În timp ce era condus spre un pârâu, pe ultimul drum, cortegiul intona cântece de jale.

„O, Crăciune, o, Bătrâne, Du-te de la noi cu bine”

Un fals preot, care era întruchipat tot de un tânăr, făcea o „slujbă”, iar dascălii intonau şi ei, conducând cortegiul în care feciorii purtau pe umeri targa unde era întins „Crăciunul mort“,  jelindu-l: „Măi, Crăciune, măi, Bătrâne, Astăzi te-ngropăm pe tine. Haideţi toţi, cu mic cu mare, Să ducem Crăciunu-n vale, şi să-l băgăm în produc. Pe el să punem butuc. O, Crăciune, o, Bătrâne, Du-te de la noi cu bine; Mergi pe apa Sâmbetei, şi-napoi nu mai veni, C-a veni altu Crăciun şi-a fi ca tine mai bun“.

La produc (copcă în gheaţa râului), după ce i se luau iertările şi i se dezlegau păcatele, mortul era aruncat de pe scară pe gheaţă.

„În acel moment, Crăciunul mort renăştea şi se ridica în picioare pentru a fi văzut de întreaga asistenţă. Noul Crăciun însoţit de feciori şi melodii vesele de joc se întorcea în sat unde se desfăşura pomana (comândarea) Crăciunului, o petrecere de pomină“, se arată pe site-ul Centrului „carmen Saeculare“, citat fiind renumitul etmolog, folclorist şi scriitor Ion Ghinoiu.

Tradiţiile mai arată că 29 şi 30 decembrie sunt destinate de către credincioşii creştini ca zile de trecere între cele de sărbătoare a Crăciunului care tocmai a trecut şi cele care urmează. Este verificată starea butoaielor cu vin, nefiind uitate nici cele cu murături. Sunt şi pregătiri pe care le fac cei ce vor să meargă cu uratul: repararea tobelor și a „straielor“, dar și verificarea caprelor sau urşilor.