Sterilizarea câinilor la sat, misiune aproape imposibilă: „Foarte puțini medici au vrut să se înhame la așa ceva”

Obligație instituită prin lege proprietarilor, sterilizarea câinilor este un obiectiv greu de atins, în special în mediul rural. Mai mult decât atât, autoritățile nu știu, de fapt, câți câini cu stăpân există în România.

Proprietarii de câini din mediul rural sunt greu de convins să-i sterilizeze FOTO: arhiva

Problema câinilor de pe străzi nu va fi rezolvată, spun ONG-urile cu experiență, decât sterilizând masiv. Acest obiectiv este unul deosebit de greu de atins, pe de o parte, pentru că mulți dintre proprietari nu înțeleg această necesitate, iar pe de alta, pentru că, acuză activiștii pentru drepturile animalelor, primăriile au interes să mențină ceea ce a devenit „un business”.

Concret, spun reprezentanții Federației Naționale a Protecției Animalelor (FNPA), administrațiile locale, deși există și excepții, sunt mai interesate să întrețină funcțional un serviciu care adună din localitate câinii fără stăpân, îi duce în adăpost, îi microcipează și îi vaccinează, dacă urmează să fie adoptați, sau îi eutanasiază, de obicei după 14 zile în care nu sunt revendicați.

În 20 de ani, în perioada 2001 – 2021, arată datele pe care FNPA și PETA Germania le-au centralizat de la instituțiile din România, s-au cheltuit 750 de milioane de euro pentru a fi adunați de pe străzi 2,1 milioane câini. Aproape jumătate dintre ei fie au fost eutanasiați, fie au murit din cauza condițiilor din adăposturi, mai spune FNPA.

Problema câinilor care ajung în stradă rămâne însă, iar asta pentru că proprietarii de câini din România în continuare refuză să respecte legea și să-și sterilezeze animalele, obligație care operează încă din anul 2013. Sunt două instituții abilitate să constate dacă proprietarul s-a achitat de această obligație: Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - prin direcțiile județene și Ministerul Afacerilor Interne - prin Poliție, însă nimeni n-a auzit de vreo amendă aplicată proprietarului care nu și-a sterilizat animalul.

Unele primării au făcut eforturi și au organizat campanii gratuite de sterilizare, adesea cu sprijinul ONG-urilor, altele, în schimb, au refuzat mâna întinsă gratuit, a precizat Carmen Arsene, președinta FNPA. Surprinzător, primăriile din mediul rural au fost cele mai cooperante, a mai precizat Arsene. O campanie extinsă de sterilizare, care să rezolve problema la nivel național, nu mai stă însă doar în puterea ONG-urilor, a mai precizat Arsene, pentru că s-a estimat că ar fi vorba de sterilizarea a 6 milioane câini.

„Ne spun: Lăsați-ne, domne, cu prostiile astea!”

Amenda pentru că nu ți-ai sterilizat câinele din gospodărie poate ajunge la 10.000 lei, o sumă considerabilă pentru bugetul unei familii din România. Nu doar că nu se dau amenzi, iar campaniile de sterilizare sunt în cea mai mare măsură făcută de către ONG-uri, însă nici măcar nu există date corecte privind efectivul de câini cu stăpân din România.

Medicul Ioan Bozgă, șeful Colegiului Medicilor Veterinari Olt,  a explicat că cetățenii nu vin să-și microcipeze animalele pentru că microcipul se plătește. Fără microcipare, ceea ce înseamnă identificarea animalului, câinele nu poate fi introdus în Registrul Național, prin urmare datele oferite de acest registru nu zugrăvesc nici pe departe situația reală.

„Microciparea, ca și vaccinarea, intră în responsabilitatea proprietarului și pe banii lui, iar un microcip nu este mai puțin de 10 lei. Peste 80%, la sat, nici nu vor să audă”, a precizat medicul. 

Când vine vorba de sterilizarea animalului, obligație legală, lucrurile se complică și mai mult, spune medicul: „În lumea civilizată e simplu de tot, în altă lume e foarte complicat. În zonele mai sărace oamenii au câini, dar nu concep ei să sterilizeze masculii sau femelele, ei spun: Domne, lăsați-ne cu prostiile astea!”

Pe de altă parte, a mai spus șeful Colegiului Medicilor Veterinari Olt, medicii veterinari concesionari se feresc să se implice și în sterlizare, după experiențele nefericite ale unor colegi.

„Comunitățile locale au temeiul legal să facă contracte și să suporte cu cabinetele veterinare private această operațiune, care era până în 20 lei. Nu-i mai puțin adevărat că foarte puțini medici au vrut să se înhame la așa ceva, pentru că există atâtea anchete. Unii, cândva, au raportat mai multe activități din acestea, au intrat DNA-ul, Procuratura, s-au speriat și nu vor. Dar, legal, primăria care știe că are câini fără stăpân trebuie să găsească soluții, intră în responsabilitatea ei să semneze contracte. Și intră în responsabilitatea ei să-și facă contracte cu medicii de liberă practică”, a mai spus dr. Bozgă.