Revolta unei pensionare, la 31 ani de la Revoluţie: „Tu, copile, n-ai nici loc de muncă, iar eu să cer ca o nesimţită să-mi mărească pensia?!“
0
Cu un singur revoluţionar şi reprezentanţii câtorva instituţii s-au comemorat la Slatina evenimentele din decembrie 1989. Câteva minute mai târziu, o doamnă în vârstă se oprea în faţa monumentului şi se închina în faţa troiţei ridicate în memoria revoluţionarilor.
Devenită de ani buni doar un eveniment formal, comemorarea eroilor Revoluţiei din 1989 a fost, la Slatina, în judeţul Olt, desfăşurată pe fugă în anul pandemiei.
O foarte scurtă slujbă religioasă, un mesaj al prefectului judeţului şi depunerea a cinci coroane de flori (din partea primăriei Slatina, Consiliului Judeţean, Prefecturii Olt, instituţiilor MAI şi MApN) a fost întreg evenimentul.
La el a luat parte un singur revoluţionar, din cei aproximativ 100 care se bucură de drepturi băneşti şi de altă natură, câţi are judeţul. La mijloc pare să fi fost o neînţelegere privind ora desfăşurării evenimentului, cert este că în mai puţin de jumătate de oră, zona în care este amplasată troiţa ridicată în cinstea eroilor Revoluţiei din 1989 era goală.
Privind în gol şi aşteptându-şi în continuare colegii de la asociaţiile de revoluţionari a rămas singurul participant, care, stârnit, a început să povestească amintirile din acele zile. În acest timp, de troiţă s-a apropiat o pensionară. S-a oprit, s-a închinat, şi cu o expresie amară a dat să plece după ce a poposit o vreme cu privirea asupra numelor eroilor din Olt căzuţi în oraşele din ţară în care s-a tras în timpul Revoluţiei (în judeţul Olt nu au fost confruntări armate, victimele decedate înfruntând gloanţele în alte localităţi).
Nu-i este cunoscut nici unul dintre nume, a confirmat femeia, însă „sunt români de-ai noştri“. S-a oprit pentru că acei oameni merită să le fie cinstită memoria, chiar dacă idealurile pentru care ei au căzut au fost călcate timp de 31 ani în picioare.
„N-am pierdut pe nimeni, dar tatăl meu a luptat la Odessa, a fost prizonier de război 8 ani de zile. Era tânăr, a plecat la 20 de ani, s-a întors la 20. Iar aceşti oameni, nu-i cunosc, dar sunt români de-ai noştri, suntem ai noştri toţi, să li se facă dreptate, este tot ce cere tot românul! Sunt convinsă, doar cei vinovaţi nu vor să iasă încă adevărul la iveală. Dumnezeu să-i mântuiască şi mai ales, cum bine spunea o ziaristă – «Ion Iliescu, să nu mori până când nu vei spune tot adevărul!»“, şi-a motivat distinsa doamnă gestul de a se opri şi a se închina în acel loc.
Femeia spune că a încercat în toţi anii care au trecut de la evenimentele din 1989 să pătrundă sensul acelor întâmplări, însă lipsesc încă multe piese din acel puzzle. A trăit, în schimb, dezamăgiri din ce în ce mai mari.
„În ’89 am privit cu ochii durerii, ai tristeţii, la ceea ce vedeam că se întâmplă la Timişoara. Deja veniseră de la judeţ, să-i ia pe bărbaţi, le-au dat bâte, i-au îmbarcat în tren şi i-au dus la Timişoara (n. red. – mii de angajaţi, bărbaţi, au fost trimişi cu mai multe garnituri de tren din întreprinderile din Olt, judeţul natal al lui Nicolae Ceauşescu, la Timişoara, cu scopul de a înăbuşi revolta. Oamenii, însă, ajunşi în Timişoara, nu au mai fost nevoiţi să respecte acele ordine, întorcându-se acasă, unii, chiar fără să fi coborât din tren). N-a fost lucru uşor şi nu ne-am bucurat, pentru că nu trebuia să decurgă lucrurile în felul ăsta. Nu trebuia să fie oameni morţi, nu trebuia să fie oameni împuşcaţi. Pentru ce?!“, a spus, revoltată, astăzi, femeia.
În acei ani lucra ca laborant la Întreprinderea de Piese Turnate din Aluminiu şi Pistoane Auto (IPTAPA) Slatina. După 37 ani de muncă are astăzi o pensie sub 2.000 lei, însă, spune femeia, nu poate accepta ideea că statul trebuie prioritar să crească pensiile, dacă nu rezolvă mai întâi problema locurilor de muncă.
„Proştii ăştia de români... Pensionară sunt, dar nu vreau şi nu pot să accept să-mi creşti pensia fără ca tu, stat român, să creezi locuri de muncă. Te rog să scrii lucrul ăsta, de la Gavriela Oancea. Şi să spui în felul următor: nu neapărat să credem noi, pensionarii, că dacă ne-a dat 100 de lei la pensie, iar el îmi măreşte gazele, îmi măreşte energia, îmi măreşte preţul la apă, îmi măreşte preţul peste tot, m-am ales cu ceva. Cu ce m-am ales? Te rog să scrii lucrul ăsta, de la o pensionară, chiar dacă mă-njură toţi. Cu ce m-ajută că-mi dă 100 de lei la pensie? Poate e avantaj de mărire de pensii pentru cei care au pensii foarte mari, dar pentru mine, nu. Am muncit 37 ani, n-am nici 2.000 lei pe lună, iar ăla, o jigodie, un hoţ, un tâlhar, care n-a făcut decât să-nşele oamenii, a ajuns în parlament şi îşi bat joc de noi“, şi-a spus femeia oful.
Un singur revoluţionar, din lista de aproximativ 100 cuprinşi în evidenţele Casei de Pensii Olt, a participat la comemorare FOTO: Ilie Bâzoi
Spune că o doare mult că cei trimişi în Parlament, iar acest lucru a devenit posibil prin jertfa de sânge din urmă cu 31 ani, nu se reprezintă decât pe sine.
„Nu mă avantajează cu nimic că tu, cel tânăr, n-ai nici loc de muncă, iar eu să cer ca o nesimţită să-mi mărească pensia. Sunt mulţi părinţi şi mulţi bunici care spun – nu ne-au mărit pensiile, că ei şi-au făcut pensiile mari! Nu mă bucur să am eu mai mult, când tu, copile, n-ai loc de muncă! De câte ori nu mi-am dat şi ultimul leu în buzunar, şi poate în seara aia n-am mâncat pâine. M-am bucurat că am putut să bucur sufletul unui copil. Dar lăcomia altora care nu muncesc este de nedescris. La muncă fiecare, să-ncerce să se ducă peste ei la partid. Du-te peste primar, du-te peste tot, nu-l lăsa, du-te şi caută un loc de muncă, pe mult, pe puţin, munceşte să ai o carte de muncă, că, altfel, la ce-ai trecut prin viaţă! Nu există să nu răzbim în viaţă, până la urmă izbăvim de hoţie, putem, eu cred în lucrul ăsta!“, a fost mesajul pensionarei.
Se încarcă comentariile...
