Putea fi salvat adolescentul care a murit așteptând o ambulanța? Chirurg pediatru: „Nu mai e de competența nimănui, aici s-a ajuns”
0Medicul chirurg de la spitalul din Târgu-Jiu care a refuzat să opereze un adolescent de 16 ani, motivând că nu are competențe de chirurg pediatru, este în culpă, potrivit unei legi recent adoptate. Dincolo de lege, rămâne în schimb răspunderea profesională, spune un medic cu mii de pacienți, copii și adulți, operați într-un spital similar.
Decesul unui copil de 16 ani, diagnosticat cu peritonită și care a murit la spitalul din Târgu-Jiu în așteptarea unei ambulanțe care să-l transporte la un spital din Craiova, redeschide „Cutia Pandorei”.
Andrei, crescut de la vârsta de 3 ani de sora sa, în urma decesului părinților, a fost adus la spital în cursul serii de 11 noiembrie 2024, pentru că s-a simțit rău. I s-au efectuat investigații, conform declarației surorii sale, în urma analizei CT punându-i-se diagnosticul de „pneumoperitoneu”, ceea ce indica o urgență medicală majoră. Medicul de gardă, chirurgul Valentin Neagu, a refuzat să-l opereze, motivând că nu are specialitate pediatrică. Chirurg pediatru nu era disponibil, astfel începând demersurile pentru transferul pacientului la un spital de rang superior. Șirul slăbiciunilor sistemului a continuat. Serviciul Județean de Ambulanță Gorj a anunțat că nu are echipaj cu medic, așa cum necesita cazul, astfel că a fost nevoie ca o ambulanță cu medic de la Craiova să se deplaseze la Târgu-Jiu și să preia pacientul. Nu un elicopter, pentru că Târgu-Jiu are heliport nou-nouț pe care se poate ateriza pe timp de noapte, dar personalul care să-l deservească nu a fost specializat, iar heliportul nu este în funcțiune. Ambulanța a ajuns în cele din urmă, însă Andrei își trăia ultimele clipe din viață, puțin după miezul nopții fiind declarat decesul.
„De trei ori am intrat în sală civil, mi-am luat doar mănuși”
Specializarea chirurgie te pune deseori în situații limită, spune medicul chirurg-ortoped pediatru Gheorghe Ciobanu, un profesionist cu mii de operații realizate într-un spital similar celui din Târgu-Jiu, cele mai multe copiilor. A operat însă, la Spitalul Județean de Urgență Slatina, unitate în care a efectuat gărzi chiar și după pensionare, și adulți. Medicul spune că situația lui Andrei era una de forță majoră și că medicul chirurg care, din teama de malpraxis, a „pasat” cazul, ar fi trebuit să-și asume răspunderea profesională. Riscul ca un pacient diagnosticat cu peritonită să moară, în sala de operație sau după, este mare, spune dr. Ciobanu, pacientul putând să intre în șoc ireversibil determinat de infecție. „De obicei îl scoți din starea de șoc. Au apărut substanțe noi, tehnici noi, dar sunt și situații când nu mai e cale de întoarcere. Îl operezi, e adevărat, dar... Dar acel copil a stat șase ore, îmi pare rău”, subliniază medicul.
Chirurgul de la Târgu-Jiu nu este însă primul sau singurul specialist care alege calea defensivă, din frica de malpraxis.
„Eu sunt chirurg și ortoped de copii. Când am venit, am făcut gărzi și pe chirurgie de adulți și pe ortopedie de adulți. Am făcut toată viața mea, și după pensionare, gărzi la chirurgie de adulți. Și eu sunt ortoped de copii. Și am operat nenumărate cazuri, urgențe grave. Inclusiv șapte tăiați de tren am avut în gărzile mele, pentru că atunci circulația era pe tren. Și n-a murit niciunul. Și chiar dacă se întâmpla, demonstram că am făcut ce trebuia. Așa era atunci. Domnule, ai făcut? Demonstrează că ai făcut corect. Restul, nu mă interesează specialitatea ta. Acum toată lumea – n-am competențe. Ajung la UPU bătrâni cu mai multe afecțiuni – nu e de competența mea, nu e de competența mea, nu mai e de competența nimănui, aici s-a ajuns. E un haos total”, este de părere medicul.
Cât despre cazul în discuție, gravitatea era un argument suficient pentru a putea intra în sala de operație, crede medicul Gheorghe Ciobanu.
„Îl operezi, asta prevede legea. Scriai în foaie: având în vedere starea gravă a pacientului, care este netransportabil, există riscul de a deceda, se decide intervenția chirurgicală de urgență. Și nu se întâmpla nimic, îl opera. Dacă era copilul lui sau cineva apropiat?”, se mai întreabă dr. Ciobanu.
Prin situații-limită, adaugă chirurgul pediatru, trec, de-a lungul carierei, toți medicii chirurgi. „Eu de trei ori am intrat în sală civil, mi-am luat doar mănuși, trei copii mici. Doi i-am salvat, unul nu l-am salvat. Altfel, dacă nu făceam gestul ăsta, aveam trei morți. Sunt situații de urgență când nu mai stai să faci filozofie. Și aici e chestiunea. Cine te judecă? Că dacă ești o persoană bine înfiptă profesional mergi înainte. Sunt situații de excepție, trebuie să-ți asumi o răspundere profesională. Da, domnule, am riscat pentru că”, insistă medicul.
Ce spune legea adoptată de curând
Am întrebat un avocat specializat în cazuri de malpraxis dacă medicul chirurg de la spitalul din Târgu-Jiu este în culpă pentru că a ales transferul pacientului, sau ar fi fost în culpă dacă alegea să opereze pacientul de 16 ani.
Adrian Cuculis spune că pe această temă este o dezbatere nesfârșită. O modificare legislativă apărută la începutul lunii septembrie, și necunoscută încă multor medici, prevede că „serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare şi/sau paliative”, iar „persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 21 de ani pot beneficia de servicii medicale în orice unitate sanitară, pentru acordarea asistenţei medicale sau asigurarea continuităţii acesteia”. Este vorba de art. 1 punctul 6 din OUG 106/2024, care modifică art. 163 alineatul (4) din Legea sănătății 95/2006.
Recenta modificare legislativă a creat deja nelămuriri printre medici, iar managerii mai multor spitale chiar i-au solicitat avocatului un punct de vedere. Și dacă este clar că pacienții cu vârste între 15 și 21 ani pot fi tratați în orice unitate sanitară (adică atât spitale pentru copii, cât și spitale generale), nu la fel de clare sunt lucrurile în privința specializărilor, subliniază avocatul.
„Noi nici măcar în momentul de față nu avem o legislație clară vizavi de lucrul acesta. Noi știm în felul următor, din Codul Civil, anume - copil înseamnă până în 18 ani. Tot ce înseamnă peste 18 ani nu mai este copil, este adult. Și acum sigur că de asta sunt și specializările din legea sănătății publice, care spun că unii sunt constituiți în spitale de copii și așa mai departe. Dar e total neclară povestea cu specializările. E ceva foarte tenebros. Deși, ca să mai clarificăm încă un aspect: o parte din personalul medical spune în felul următor: domnule, noi ne bucurăm că avem o asemenea măsură, pentru că în momentul în care intrai într-un tratament la 17 ani și jumătate și împlineai 18 ani, și eu știam ce am de făcut ca pediatru, teoretic nu te mai puteam urmări și trebuia să-ți spun să te duci pe unde poți. Și atunci toată treaba este cu dus și cu întors”, precizează avocatul.
Chiar și în lipsa prevederilor recentei legi medicul de la Târgu-Jiu putea interveni, este de părere av. Cuculis. „Dar hai să spunem că nu aveam această lege care le dădea și lor posibilitatea să intervină la copii, mie mi se pare că o culpă mult mai mică era dacă tu încercai să salvezi. Nu aveai pe nimeni, nu e nimeni pe nicăieri (n. red. – care să poată interveni). Ăsta e tipul de medicină defensivă despre care se vorbea la un moment dat. <Eu aș face, dar mi-e teamă>”, explică avocatul. Adrian Cuculis precizează de asemenea că la fel de adevărat este că sunt foarte multe cazuri de malpraxis care ajung pe mâna avocaților, iar medicii ajung să dea explicații. „Dar, repet, avem legislație și atunci nu putem să vorbim că medicina lui defensivă a fost corectă. Trebuia să intervină, pentru că legea-i permitea”, a conchis avocatul Adrian Cuculis.
Se încarcă comentariile...
