PS Sebastian îi citează pe Nicolae Steinhardt şi Rafael Noica în pastorala pascală
0În cuvântul pastoral către clerul şi credincioşii din eparhia Slatinei şi Romanaţilor PS Sebastian vorbeşte despre Moarte şi Înviere, citându-l pe Monahul de la Rohia
Nu de puţine ori scrisorile pastorale ale PS Sebastian al Slatinei şi Romanaţilor au fost amplu analizate şi dezbătute de către presă sau intelectuali, datorită mesajului tăios, direct dar şi actual pe care l-au transmis.
Anul acesta PS Sebastian a ales să folosească un limbaj mai puţin provocator ori şocant, dar totuşi a folosit citate din teologi extrem de duri dar şi de apreciaţi ai secolului XX, ieromonahul Seraphim Rose şi Nicolae Steinhardt. Pomenile, indiferent că sunt pentru cei vii sau pentru cei adormiţi, nu ajung să fie consumate trupeşte, fizic, de către cei pomeniţi, căci „bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte” (1 Cor. 6, 13). E drept că, după slăvita Sa Înviere, Mântuitorul Hristos a mâncat, dar nu dintr-o trebuinţă trupească, ci ca încredinţare incontestabilă a ucenicilor cu privire la realitatea sculării Sale din morţi, căci: „actul răstignirii a fost atât de serios, de autentic şi total, încât până şi apostolii şi ucenicii erau convinşi că Spânzuratul de pe lemnul din mijloc nu va (mai putea) învia” scria PS Sebastian citând „Jurnalul Fericirii“.
Îndeobşte, înţelegerea Învierii este cu mult diferită de cea a morţii. Astfel, dacă în Înviere unii cred, iar alţii nu, moartea este o certitudine pentru tot cel ce s-a născut şi se va naşte din femeie (Mt. 11, 11). Părintele Rafail Noica definea viaţa aceasta pământească drept devenire a omului întru fiinţă pentru “naşterea întru Împărăţia cea neclătită”, ca parcurs de creştere a noastră de la chip spre asemănarea cu Dumnezeu. Aspectul acesta este descris foarte clar în cadrul slujbei înmormântării, unde Sfântul Ioan Damaschin ne predă o adevărată lecţie de viaţă, prin aceea că subliniază tot rostul plăsmuirii şi al devenirii noastre, în cuvinte pe cât de simple, pe atât de clare. „Dar, oare, înţelegem noi cum se cuvine moartea, sau rătăcim printre credinţe şi practici, care mai de care mai necreştine?“ se întreabă ierarhul Slatinei.
PS Sebastian îşi încheie scrisoarea pascală îndemnându-i pe credincioşi să se facă şi ei martori ai Învierii, folosind în perioada primelor 40 de zile ale Penticostarului salutul tradiţional „Hristos a Înviat!“ sau să răspundă pe măsură, „Adevărat că a Înviat!“ alăturându-se astfel, celor care mărturisesc Învierea lui Iisus Hristos.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
