Dinu Săraru: (…) Am început ca administrator, schimbând faţa teatrului. Se puneau geamuri, se schimbau oglinzi, se reparau mesele de machiaj, se puneau mochete, se văruia, s-a făcut o deratizare generală. Şi, mă rog, în primul rând m-am zbătut să înceapă spectacolul la ora 18.00. Nu prea erau spectatori în sală! Am îmbrăcat personalul de sală. Pe urmă mi-am dat seama că era o ură îngrozitoare între actorii care mai rămăseseră în Teatrul Mic.

acum 5 zile · comentarii (3)

Fac parte, încă, din categoria tinerilor de clasă mijlocie care priveşte cu perplexitate la scena politico-socială a României şi nu înţelege mai nimic. Şi asta în timp ce istoria se petrece chiar în faţa ochilor noştri, în faţa sentimentului înceţoşat de neputinţă fiindcă doar nu ne vine a crede.

acum 6 zile · comentarii (20)

Unul dintre premiile importante ale industriei discografice este Diapason d'or, acordat de revista franceză care-i dă numele: Diapason. Acest premiu se acordă în fiecare lună unui disc din fiecare categorie (simfonic, muzică de cameră, recital operă, muzică sacră etc.), dintr-un total de zeci de înregistrări primite la redacţie.

acum 6 zile · comentarii (0)

Că tot i-am aşteptat pe americani toată istoria noastră modernă, acum sunt vremuri de adio. Cu discursul final, Barack Obama şi-a făcut impecabil ultimele lecţii de lider carismatic, de subtil comunicator: în afară de a ne autolamenta pe reţelele sociale că ai noştri au pierdut, ce facem de mâine, cînd în lume începe domnia celor ca Trump?

acum 6 zile · comentarii (64)

Andrei Şerban are o istorie lungă cu Lucia di Lammermoor, încă din Noiembrie 1990, când a regizat opera lui Donizetti pentru Chicago Lyric Opera, reluată apoi în Martie 1993 la Los Angeles, o producţie care a fost radical schimbată pentru Opera Bastille în 1995, unde a funcţionat fără întrerupere ca vehicol al sopranelor de coloratură până în Octombrie 2016, urmând a fi înlocuită din sezonul viitor.

acum 4 zile · comentarii (1)

De formaţie matematician, unul strălucit, apreciat de academicienii Octav Onicescu şi Gheorghe Mihoc, specializat, iar mai apoi doctor în Teoria probabilităţilor şi statistică matematică, un titlu ştiinţific obţinut la doar 24 de ani, convertit ceva mai încolo la studiul viitorologiei, Mihai Botez are deopotrivă meritul de a fi fost unul dintre cei mai proeminenţi disidenţi români anticomunişti

acum 3 zile · comentarii (10)

„China Unică” este principiul inalienabil promovat de statul asiatic şi prin care se prezintă politica de re-integrare (unificare) a Taiwan-ului. Teritoriu Chinez, locuit majoritar de Chinezi şi desprins ca urmare a ingerinţelor străine în politica internă, Taiwan-ul nu a fost niciodată recunoscut la nivel internaţional nici de către SUA.

acum 3 zile · comentarii (6)

Sunt tot mai multe semne că în creuzetele puterii se coace de-o amnistie şi o graţiere. Şi nu oricum, ci în forma cea mai perfidă cu putinţă, prin OUG. Perfidă, pentru că se aplică imediat după apariţia în Monitorul Oficial, scoate din joc parlamentul, preşedintele, CCR, dezbaterea publică, opiniile specialiştilor din justiţie, fără ca Avocatul Poporului să intervină.

acum 3 zile · comentarii (19)

Nu ştiu cum vă închipuiţi că a putut fi copilăria trăită în anii `90, într-un orăşel de pe malul Dunării, aşa că vă spun eu: a fost grozavă. Nu aveam calculatoare pe atunci, nici internet, nici pokemoni, nici telefoane mobile, ai mei nu aveau maşină şi, în general, pe strada Adrian din Turnu Severin eram vreo 15 copii şi doar 2 biciclete.

acum 6 luni · comentarii (15)

Eu, taică-miu şi Simba ne aflăm în maşină, mergem la vie în a doua zi de Paşte. Simba, labradorul alb, stă pe bancheta din spate, palpitând de fericire că e cu noi. La fiecare curbă, Simba alunecă şi se trânteşte de geam, dar se redresează rapid. Din când în când, încearcă să ajungă la noi printre scaunele din faţă. Taică-miu vorbeşte cu el şi îl linişteşte. Îi zice „Ia spune ce vrei tu, băiatule“ şi lucruri din astea.

acum 2 ani · comentarii (9)

Înainte de toate, trebuie să vă spun nu doar că n-am plâns la moartea lui Robin Williams, dar nu am plâns nici după Michael Jackson, nici după Whitney Houston, Laura Stoica sau Mădălina Manole. Nu am plâns nici după Marquez, nici după Salinger. Poate că m-am întristat, poate că am ridicat din umeri a neputinţă, dar atât. În general, mă loveşte mai degrabă moartea oamenilor pe care i-am cunoscut personal şi pe care i-am mai şi iubit.

acum 2 ani · comentarii (66)
Postari Recente