Disperare în pieţele Slatinei, în prag de Crăciun: „Am aşteptat ziua de pensie, de salariu, nu se vinde nimic, într-un an se duce piaţa!“
0
Deşi marile magazine nu duc lipsă de clienţi, planul de vânzări crescând de la an la an, în pieţele Slatinei comercianţii sunt disperaţi. Aşteaptă zilele de pensie şi de leafă şi cele când salariaţii îşi primesc tichetele de masă şi în rest se uită lung după clienţi: „Se duce piaţa, ascultaţi la mine, într-un an se-nchide!“.
Piaţa Zahana e plină ochi de lume, ca la fiecare sfârşit de săptămână. Magazinele din jur, la fel, produsele specifice Sărbătorilor au apărut şi ele pe tarabe de pe la începutul lunii decembrie. De vândut, se vinde? „Nu prea, nu mai mult decât de obicei!“, spun vânzătorii, indiferent că au la vânzare carne, peşte, zarzavaturi, legume, fructe, brazi, ornamente, condimente, îmbrăcăminte etc.
Pe uşa unui magazin de carne şi produse din carne a apărut deja oferta: semicarcasă de porc – 9,9 lei/kilogram. „Se aduce la comandă, n-avem unde să expunem!“, ne lămureşte vânzătoarea. Doar că nu prea se înghesuie clienţii. E încă prea devreme, lumea nu cumpără pentru Crăciun. Preţurile au mai scăzut cu un leu-doi pe kilogram, doar la carne, mezelurile au acelaşi preţ“, ne dau vânzătorii asigurări. Degeaba, vânzările nu dau pe dinafară.
Şi în sectorul de carne din piaţă lucrurile stau la fel. Se cumpără o bucăţică de pulpă, cinci felii de salam, „două bucăţi de crap, dar să nu treacă de 10 lei“. „Văd că încep să mai cumpere organe, cred că încep să-şi facă preparate specific e, că doar n-o fi mai sănătoasă toba din magazin!“, observă un vânzător. În mare, mai mulţi privitori decât cumpărători. Se uită după maţe (5 lei/caserolă pentru cele de oaie, 4 lei de porc, 3,5 lei maţele creţe, 4 lei burtanul de porc), după organe, după carne de lucru, dar parcă tot scumpă e. Ciolanul de porc se vinde cu 8 lei/kilogram, cap de porc – 3,5 lei/kg, limba de porc – 10 lei/kg, rinichi – 5 lei/kg, ficat – 4,5 lei/kg, spata – 13,00 lei/kg, pulpa 13,9 lei/kg, carnea de lucru – 11 lei/kg, carnea tocată – 11,5 lei/kg. Deocamdată, nicio comandă pentru carcasa de porc.
O pensioanară se uită cu jind în vitrina cu peşte. Întreabă în cel din urmă de tacâm de somon. Vânzătorul cântăreşte punga, produsul este deja ambalat, şi dă verdictul – 9 lei şi 40 de bani. „E prea mult, mai uşoară n-aveţi!“.
„Preţurile nu sunt mari. Anul trecut era 15 lei kilogramul de pulpă, acum e 13 lei. Dar încă nu s-au luat banii, vindem mai mult pe bonuri. Începem să mai vindem organe...“, ne spune vânzătorul de la vitrina cu carne de porc. Alături, la singura vitrină cu peşte proaspăt, dezamăgire totală: „O fi post, dar oamenii carne de porc cumpără, care cumpără, peşte mai puţin. Preţurile nu sunt mari şi noi suntem singurii, în afară de cei de-afară (doi-trei bărbaţi care vin frecvent la vânzare cu peşte de la braconieri, pe care-l vând în câteva zeci de minute, uneori sub ochii oamenilor legii sau ai încasatorilor din piaţă – n.r.), că ăia nu vând legal, dar n-are lumea bani să mănânce bine!“.
Cumpărătorii, ce-i drept, se uită cu poftă la peşte. File-ul de crap românesc costă 25,5 lei/kg, cotletul de crap – 24,9 lei/kg, cotletul de novac – 15,5 lei/kg, carasul - / 7,5 lei/kg, crapul – 16,5 lei/kg, chefalul – 13,5 lei/kg, babuşca – 4,9 lei/kg, tacâmul de novac – 3 lei/kg, sardinele greceşti – 8,9 lei/kg.
„Ee, nu e chiar cum spun ei! Au mai crescut preţurile, câte unii! Carnea asta de lucru nu mai e 11 lei, e şi 13,5 kilogramul. Deocamdată iau pentru acum, că am porc la ţară, nu cumpăr din magazin de Crăciun“, ne spune un pensionar, care mărturiseşte că se aşteaptă să-l coste Sărbătorile astea până la 1.500 lei. „Cine nu are, cheltuie cât are, de unde mai mult!“, concluzionează clientul.
„În afară de fasole, clementine şi banane, totul e din România. Şi nu vindem, că lumea cumpără din supermarket!“
Dezamăgire totală şi la sectorul de zarzavaturi şi legume-fructe. „Vă spun eu sigur că piaţa asta dispare în cel mult un an. O să vedeţi! Nu mai vine nimeni în piaţă să cumpere, toată lumea cumpără din hipermarket. Marfă frumoasă, aranjată să cumperi. Vă spun experienţa mea. Am luat oferta, am văzut nişte leduri, 40 de lei, m-am dus să le cumpăr. Am ieşit cu un coş de 380 şi ceva de lei. Lumea nu mai vine la piaţă, să-mi cumpere mie mărul românesc. Nu e mare, nu luceşte, mai are şi câte ceva la coajă... Şi, până la urmă, unde să vii, nu vedeţi ce condiţii sunt? Dacă vii cu soţul şi copiii cu maşina, nu găseşti loc de parcare, în piaţă e frig, e de-nţeles!“, se porneşte unul dintre comercianţi. Vinde mere, pere, ciuperci, banane... „Zic unii că găseşti marfa din hipermarket. Păi, nu e aşa, că în afară de fasole, clementine şi banane, totul e din România. Da’ nici nu-ntreabă lucrul ăsta, n-avem cultura asta. Să-i oblige, dom’ne, să scrie şi în hipermarket pe etichetă de unde e, să vezi eticheta cu tricolorul! Dar se mai fac şi acolo măgării, zic că e din România şi cine ştie de unde le aduc“, mai spune comerciantul.
„Tinerii mor de foame în România, şi-au luat lumea-n cap!“
Mai dezamăgit e colegul de suferinţă de la masa de lângă. Vinde salată şi ceapă verde, de la producătorii din judeţ. Salata costă 1 leu bucata, mai ieftin de trei ori decât în magazin, dar de-abia face 40 – 50 de lei pe zi. „Nu mai, aici chiar nu mai e de stat. Am încercat, nu s-a putut, anul viitor plec cu un contract în Austria. Am mai lucrat în afară, dar pe perioade scurte. De la mine din localitate 70-80% dintre tineri sunt plecaţi. Am avut un proiect din ăsta, pe fonduri europene, în agricultură, o dezamăgire totală. Trebuia să muncesc în ultimul an de proiect cinci hectare de legume. Păi, cu cine să munceşti? Cu moşii şi babele care au rămas să aibă grijă de casă, că tinerii mor de foame şi şi-au lumea-n cap? L-am cultivat şi n-am avut cu cine-l lucra, am pierdut mai mult decât am câştigat. Munceşti şi n-ai loc pe niciunde. Oamenii ăştia de la care iau eu salata, s-o vândă la Kaufland trebuie s-o facă de 300 de grame. Ăia îi dau 1 leu pe bucată, iar s-o aduci la 300 de grame, în condiţii de iarnă, când trebuie încălzire, trebuie aia, trebuie ailaltă, te costă mai mult. Şoferul, să ţi-o ia mai repede, vrea şi el 100 de bucăţi şi tot aşa. Şi, unde e profitul tău?! Nu munceşti, de fapt, ca prostu’?“, se-ntreabă tânărul de 25 de ani, care nu-şi mai vede viitorul în ţară.
Politică la tarabă: „Prostimea mică face 10 ani de puşcărie, ăi mari nu suportă detenţia!“
Din acest punct se porneşte o întreagă discuţie. Că una e realitatea care se vede de la Bucureşti şi alta nevoia în care care se zbate prostimea. Că totul e făcut pentru profitul hoţilor de politicieni şi că noi, muritorii de rând, n-avem decât varianta să ne amărâm zilele. „Mâine se-nchide piaţa, dar să vedeţi că în câţiva ani cade agricultura cu totul. Dacă noi dispărem, dispare şi ţăranul care munceşte. Nimeni nu vea să facă nimic bun. Ei ne-nvaţă să facem prostii. Prostimea mică face 10 ani de puşcărie dacă fură două găini, ăi mari nu suportă detenţia. Câte n-ar fi de spus! Când vin Sărbătorile noi ne-ngrozim. Vin şi controalele. Ştii că ţi-a venit rându’ să dai. Nu dai, o mai păţeşti, că, spuneţi-mi mie, cine e corect 100%?! Am cinci amenzi într-un an, am muncit degeaba. M-a prins ITM-ul cu o fătucă fără contract, mi-a dat 100 de milioane amendă. Am mai dat 36 de milioane să scap de ea, aşa că, cu ce m-am ales?!“, revine în discuţie primul comerciant.
Cum vânzare tot n-au, sar să-şi spună părerea şi alţii: „Am aşteptat că ia salariile, pensiile, doar-doar s-or mişca vânzările, dar nimic, eu nu ştiu cu ce-au postit. Evident c-am fi dispuşi să şi lăsăm din preţ, dar la ce să laşi, dacă-ţi cumpără trei pere şi cinci mere?“.
Brazii, de la 50 de lei, „negociabil pentru cei interesaţi“
Lângă Piaţa Zahana au apărut şi comercianţii de brazi de Crăciun. Preţurile pornesc de la 50 de lei, pentru molizi, însă „cu cei interesaţi putem negocia“. Concurenţa pe piaţă deocamdată nu e foarte mare, doar magazinele mari, de la marginea oraşului, venind de asemenea cu oferte de brazi şi molizi tăiaţi. „Suporţii nu-i avem la vânzare, i-am adus să-i putem expune“, ne lămureşte vânzătoarea.
De cealaltă parte a pieţei au apărut deja şi alte produse „de sezon“. Tradiţionala sorcovă se vinde în două ediţii, din „colecţia“ de anul trecut şi cele de anul ăsta, preţurile fiind sensibil egale. „Noi le-am adus şi pe cele de anul trecut, dar avem şi modele noi, pentru fiecare. Avem şi din cele mici, pentru bebeluşi, doar că încă nu prea se vând“, ne detaliază vânzătorul.
Se încarcă comentariile...
