Cât a ajuns să coste ziua de muncă în agricultură. „E arșiță, dar ne-am obișnuit. Am lucrat 17 ani la căpșuni”
0Zilierii pot avea câștiguri bune în această perioadă, când fermierii sunt disperați că rămân cu produsele în câmp sau în sere și solarii. Producătorii au ajuns să micșoreze suprafețele cultivate pentru că nu mai au lucrători, criza forței de munca fiind o problemă care se acutizează.
Zilierii din agricultură pot câștiga și peste 200 lei/zi, în această perioadă. Ziua de muncă s-a scurtat în sere și solarii, din cauza temperaturilor extreme, iar pentru un program de la 6,00 – la 12,00, de exemplu, se plătește 100-120 lei. Dacă oamenii mai vin la muncă și seara, câștigă alți bani. Fermierii le acordă lucrătorilor, pe lângă sumele asupra cărora au căzut de acord, și alimente, cafea, băuturi răcoritoare etc.
„Când îi ai, ești obligat să ții de ei, pentru că forța de muncă a devenit bunul cel mai de preț. Fără ei ți-ai compromis afacerea”, spune un fermier din Olt. Zilierii lucrează însă și pe temperaturi care, la amiază, deși pare șocant, trec bine de 40 grade Celsius.
În comuna Călărași, din județul Dolj, în zilele caniculare temperatura la nivelul solului se apropie și chiar atinge 60 grade Celsius. Oamenii, fie zilieri, fie chiar proprietarii fermei, stau în câmp aproape toată ziua. Dimineața trebuie să ude cultura de pepeni, după care, când soarele începe să dogorească, acoperă pepenii care sunt aproape de recoltat cu paie sau fân, pentru a-i feri de razele puternice ale soarelui. Seara din nou pepenii trebuie udați. Nici peste zi nu pleacă toată lumea din câmp, pentru că trebuie alungate păsările cerului care altfel ar face pagube importante.
„Investiția este foarte mare. Trebuie udat, benzină cumpărăm de 300 lei în fiecare zi. Ce am băgat, am scos. Statul prin căldură, munca, altele, nu mai contorizăm”, spun fermierii.
„Trebuie să le culegem, altfel se strică. Trebuie să plece cu mașina. Muncim, ce să faci, și pe arșiță! Eu sunt mai obișnuită prin căldură. Am lucrat 17 ani la căpșuni, m-am cam obișnuit cu condițiile astea”, spune o femeie trecută de prima tinerețe.
Fermierii care apelează la zilieri știu, la rândul lor, că munca e grea, pentru că și ei muncesc cot la cot cu lucrătorii, așa că plătesc bine, uneori „chiar și cât nu merită, pentru că nu toți sunt chiar buni de muncă, dar n-ai ce face, pe cine să iei, și te mulțumești și așa”.
„Vin la muncă oameni de 60 de ani, pentru că au neajunsuri”
Un legumicultor din Olt spune că a fost nevoit să renunțe să mai cultive pe toată suprafața pe care și-a construit solarii, pentru că a rămas fără zilieri. Unii au plecat la muncă în vestul țării, într-o fermă dezvoltată de un cuplu de cetățeni germani, alții în străinătate, o altă familie a preferat să treacă prin procesul de atestare și a luat copii în plasament. Cert este că fermierul nu mai găsește forță de muncă. Cei care încă mai vin la muncă sunt persoane care se apropie de vârsta pensionării sau chiar au depășit-o. Pe oameni îi apasă însă nevoile și vin să câștige un ban în plus.
„Cam la 3 euro pe oră s-a ajuns la noi, 15 lei ora. Nu-i plătim neapărat la oră, dar am făcut o medie și cam aici s-a ajuns. Am observat că dacă îi ții mai mult într-o zi trebuie să pui ceva peste, altfel după o săptămână nu mai vin. Dacă tu ai prelungit programul cu o oră-două și nu ai suplimentat acolo să fie media cât plătești în 8 ore, în 10 ore, i-ai pierdut. (...) Vin oameni de 60 de ani și peste, care au câte șapte-opt pastile, de inimă, de diabet, vin pentru că sunt neajunsuri. Ei, normal, ar trebui să stea acasă, oamenii ăștia”, spune un legumicultor din localitatea Pleșoiu, județul Olt.
Producătorul de legume spune că a renunțat să mai cultive o parte din teren și având în vedere această criză a forței de muncă, dar și alte dificultăți din domeniu. „Ești forțat să faci asta. Ai vrea să te dezvolți, ai vrea să faci la un alt nivel, ai vrea să faci marfă calibrată, să distribui undeva organizat, dar nu are cine. Până să ne formăm noi și să se desfășoare lucrurile așa cum ne-am dori, dispărem ușor, noi, fermierii mici”, adaugă legumicultorul.
„Sunt 40.000 lei pe lună. Anul trecut am cultivat 7,5 hectare, acum doar 2”
Un alt fermier, tot dintr-o localitate olteană, Grădinari, spune că găsește, la fel, foarte greu oameni să vină la muncă. Este dispus să-i angajeze și legal, însă nu vor, pentru că unii sunt beneficiari de ajutor social și și-ar pierde acest avantaj. „Astăzi am avut cinci oameni la muncă, mâine voi avea șapte. Sunt costuri mari, aproximativ 40.000 lei pe lună. Le dau 150-160 lei pe zi, însă sunt și cheltuieli supliementare. Cornuri dimineața, cafea, o bere la prânz, încă o bere mai târziu, îi iau de acasă, îi duc după-amiaza acasă”, spune fermierul.
În acest an, tot pentru că găsește tot mai greu zilieri, a ales să cultive legume pe doar 2 hectare de teren, față de 7,5 anul trecut.. „Nu știu cum se va încheia anul. Știu ce costuri am, dar dacă vând roșia cu 2 lei...”, explică fermierul de ce niciodată nu poate aprecia în cursul campaniei dacă va ieși pe profit sau dacă lupta este doar să-și acopere cheltuielile. „Destul de mulți de fermieri au renunțat, s-au angajat și mai pun un solar, cât să ia programul Tomata, iar de muncit muncesc cu membrii familiei, pentru că e mai sigur”, mai spune fermierul.
Și fermierii care cultivă cereale au costuri substanțiale cu forța de muncă în această perioadă. În lunile de vârf, în care se recoltează și se stă în câmp și 10-12 ore, lucrătorii de pe utilaje ajung să câștige și chiar să depășească 2.000 euro/lună. Și aceștia se găsesc greu, iar angajatorii trebuie de obicei să pluseze pentru a se asigura că au forța de muncă necesară încheierii campaniei agricole.
Se încarcă comentariile...
