Modernizarea sistemului de irigații din România depinde de o eventuală criză alimentară în UE
0Fermierii au început campania de recoltare a păioaselor în sudul țării, iar producțiile sunt cu mult sub așteptări din cauza secetei. Peste toate, prețul mic al grâului nu le permite anumitor fermieri nici să-și acopere cheltuielile.
În județul Olt, unul cu întinse suprafețe agricole, recoltarea orzului s-a încheiat. Producția medie obținută pe cele aproximativ 17.000 hectare cultivate cu orz a fost de 4,5 tone/ha, sub cea la care se așteptau fermierii. Au fost treierate și 80.000 hectare cultivate cu grâu, iar alte peste 50.000 hectare mai sunt de recoltat, producția medie fiind de 4,4 t/ha, și în acest caz sub așteptări.
„La orz s-au înregistrat producții între 3.000 și 6.000 kg/ha, iar la grâu, între 4.000 și 6.000 kg/ha. A fost secetă în perioada de înfrățire și producția s-a diminuat”, spune directorul-adjunct al Direcției Agricole Județene Olt, Mihaela Mareș.
„Față de condițiile de temperatură și precipitații este un an bunicel, raportat la situația climatică. Se putea întâmpla și mai rău, părerea noastră. Sunt zone în țară unde sunt probleme și mai mari legate de secetă”, completează Mareș.
Din ograda fermierilor situația se vede în schimb cu mult diferit. Acei fermieri care au făcut investiții mari nu și le vor acoperi la producțiile înregistrate, astfel că își pun problema cum își vor plăti cheltuielile pentru achiziția de utilaje.
„Seceta a fost pe perioadă lungă, din toamna anului trecut până acum. A plouat foarte puțin, producțiile sunt reduse, cel puțin în zona în care recoltez eu orzul a fost la jumătate și grâul undeva la 50-60% din producția de anul trecut. Urât-urât. Au murit toți frații, căldura mare care a apărut prin vara acestui an a uscat boabele. Când am urcat în combină și am recoltat orzul avem impresia că ar trebui să fie o producție comparabilă cu cea de anul trecut. Dar în realitate a fost la jumătate. Avem probleme acum cu arăturile, nu putem executa lucrările solului, tot din cauza secetei”, spune Teiu Păunescu, un fermier care lucrează câteva mii de hectare teren arabil în județul Olt.
„E o situație deosebit de delicată, să nu zic gravă, pentru că nu avem soluții decât de a trece la economii, a reduce cheltuielile, în sensul că vom aplica mai puțină îngrășăminte, vom scoate anumite tratamente pe care le făceam, nu le vom mai face, plus alte măsuri la care nici nu vreau să mă gândesc”, continuă fermierul.
Economii se vor face și la anlizele de sol, pe care le vor solicita pentru suprafețe mai restrânse pentru cultura viitoare, tot din cauza costurilor.
Prețul îi „îngroapă” pe fermieri
În zona în care fermierul are exploatațiile, producția la orz a fost de 4 – 4,5 tone/ha, față de o medie a anului trecut de 7,5t/ha, spune acesta.
„Noi facem agricultură după tehnologiile actuale. Agricultura românească a urcat în productivitate și în rezultate față de ce era acum 10-20 ani”, explică fermierul de ce cifrele în discuție sunt considerate mici, deși cu zeci de ani în urmă ar fi fost o producție îndestulătoare. Pentru o productivitate mare se fac însă și cheltuieli pe măsură, spune fermierul. A cheltuit aproximativ 6.000 lei/ha, bani pe care, la prețul la care se vând grâul și orzul la această dată, nu și-i va recupera.
Și directorul-adjunct al DAJ Olt este de acord că la prețurile practicate fermierii nu vor avea profit și chiar riscă pierderi. Pentru a-și recupera cheltuielile ar trebui să vândă grâul cu cel puțin 1,2 lei/kg, spune Mareș, or prețul orzului este 0,75-0,78 lei/kg, iar cel al grâului - 0,75 – 0,85 lei. Cei mai mulți fermieri vor vinde la acest preț foarte mic, pentru că nu au capacități de depozitare și nici nu au certitudinea că prețul ar putea să crească astfel încât să merite așteptarea și costurile suplimentare de depozitare.
„La un moment dat a fost mai mare prețul anul trecut, dar a coboorât. După recoltat a fost un preț de 1,2 lei, după care a scăzut. Cine n-a vândut atunci, la recoltat, a avut de pierdut. Nu cred că mai merg pe varianta să-l țină”, este de părere Mareș.
„Experimentul” cu leguminoasele a eșuat
Campania agricolă 2023-2024 este cea în care, ca urmare a condiționalităților impuse de APIA pentru plata subvențiilor, fermierii au cultivat și plante fixatoare de azot, pentru a nu lăsa pământul pârloagă (aceasta ar fi fost o altă variantă). Fermierul Teiu Păunescu a ales să cultive pe 200 hectare mazăre și năut. Niciuna dintre acestea nu-i aduce profit, din contră.
„După ce că suntem așa amărâți, ne mai obligă - Europa, că statul român face ce cere Europa - să cultivăm acele leguminoase. Am cultivat 200 hectare de mazăre și năut. Am investit mult, sămânța a fost foarte scumpă. Europa a luat măsura asta pe nepregătite, iar sămânța a urcat de la 2 lei la 12 lei. Deci costuri foarte mari, iar rezultatele se apropie de zero. Cele două culturi se pretează la irigat sau la alte zone, nu de teren și temperatură ce avem noi aici. Mazărea a fost zero, s-a uscat la toată lumea, n-a făcut nimic, năutul mai supraviețuiește, dar au apărut necazuri de care n-am știut, pentru că suntem cultivatori pentru început. E un atac masiv și nu există tratament”, a amintit fermierul și alte probleme care au apărut.
Nici rapița n-a fost cultura câștigătoare, jumătate din suprafață fiind întoarsă, tot din cauza secetei, iar ce a rămas în picioare va da o producție sub cea de anul trecut.
„Este un an atât de... Ne creează insomnii. Te trezești noaptea și te gândești: Doamne, cum scoatem, cum achităm! Salariile oamenii trebuie să le primească, motorina trebuie s-o plătești când o iei, sunt două cheltuieli care nu se fac decât cu banul jos”, completează fermierul.
Și dacă pentru alte riscuri cultura poate fi asigurată, pentru secetă niciun asigurator nu se înghesuie, mai spune fermierul.
„Când bate grindina e vina mea ca fermier, dar seceta e un risc pe care nu-l acoperă societățile de asigurări, cu mici excepții, jonglerii, care nu sunt reale. A existat o lege cu fondurile mutuale din agricultură. Nu a fost pusă în aplicare niciodată și se pare că se lucrează acum la ceva mod de asigurare, dar nu e gata”, mai spune fermierul.
Nu toți fermierii sunt în aceeași situație. Chiar și în Olt, în sudul județului, sunt zone cu pământuri fertile, care nu au nevoie de atât de multe îngrășăminte sau de amelioratori și, în plus, aceste terenuri fertile se află și în zone irigabile, fermierii fiind ajutați de stat să se ajute la rândul lor și să le asigure plantelor ce au nevoie.
Speranța pentru fermierii din zone fără sistem de irigații ca într-o zi să-și poată și ei uda culturile este aproape deșartă, mai spune Păunescu.
„Irigațiile în România erau două căi de a se face, după mine: dacă Ceaușescu mai trăia 10 ani sau dacă UE trece printr-o mare secetă și criză alimentară. Atunci ne vor finanța pe irigații. (...) Eu am vrut să cer proiect pe irigații, n-am altă soluție decât puțuri forate și nu ni se dă voie să forăm decât la 35 metri. Păi, până la 35 metri n-ai apă”, mai spune fermierul.
Se încarcă comentariile...
