Sibiu: Vasile Ursu, ultimul coşar al Sibiului
0
Pentru că este singurul coşar care locuieşte în Sibiu şi profesează de peste două decenii în oraşul de pe Cibin, Vasile Ursu este ultimul coşar al Sibiului.
Cu toate că meseria lui este pe cale de dispariţie, Vasile Ursu încă face bani cinstiţi din curăţarea hornurilor. Este cel mai experimantat coşar care profesează pe teritoriul oraşului Sibiu şi ultimul coşar al Sibiului. Cum aşa? Pentru că cei care mai vin să desfunde hornurile sibienilor nu sunt de prin Sibiu, câteodată ajungând în hornurile urbei de pe Cibin coşari de prin judeţele învecinate. „Eu sunt ultimul coşar din Sibiu, mai vin şi din alte comune de prin judeţ şi chiar de prin Braşov. Vin aici pentru că nu mai sunt coşari în Sibiu şi de muncă este, mai ales de când există centralele pe lemne. Acestea dau cel mai mult de muncă, pentru că lemnul face multă funingine“, declară Vasile Ursu.
Nu-i place să fie murdar
Care poate fi satisfacţia muncii atunci când „a munci“ înseamnă a fi murdar până în vârful nasului şi a respira funingine în cea mai mare parte a programului de lucru? „Când ai de lucru şi câştigi bani, atunci ai cea mai mare satisfacţie. Bineînţeles, întâlnesc şi hornuri la care lucrez şi cinci ore, dacă este înfundat complet. Am scos şapte găleţi de moloz de la un singur horn. Mai rar găseşti aşa ceva, dar găseşti. Atunci când curăţ un horn de centrală de lemne se întâmplă ca şi în ziua următoare să cuip funingine. De la două hornuri trebuie să merg acasă să mă spăl şi să schimb hainele, că altfel nu se poate, nu-mi place să fiu murdar“, povesteşte Vasile Ursu. Nu mai sunt comenzi ca în trecut şi tocmai de aceea hornurile sunt mai greu de curăţat. „Dacă ai merge trimestrial cum era înainte, când fiecare hornar avea sectorul său. Nu s-ar strânge atâta mizerie pe hornuri. Dar acum, oamenii te cheamă o dată la câţiva ani, când deja este foarte gravă problema“, mai spune omul.
A învăţat meserie de la socru-su, hornar vechi
Vasile Ursu este coşar din 1988, după ce mult timp lucrase la fabrică la „Libertatea“. „În 1988 m-am însurat. Socrul meu era hornar vechi, Mărunţelu, toată lumea îl ştie în Orlat şi în Mărginime. El mi-a zis să învăţ meseria de hornar, să fiu ca el, şi aşa am făcut, m-am angajat la comunale. A fost greu la început, am stat două săptămâni pe lângă unu' mai vechi ca mine, am învăţat de la el ce mai trebuia să ştiu şi apoi mi s-a dat sector. Greu a fost la început, greu este şi acum când găsesc un cuib de cioară, este mult de muncă“, explică câteva din tainele meseriei sale coşarul. În toată activitatea sa de douăzeci şi doi de ani n-a lăsat niciun horn nerezolvat. „Nu mi s-a întâmplat să las horn nedesfundat. Chiar dacă am revenit şi a doua zi sau am chemat încă un prieten coşar, nu m-am lăsat până nu am rezolvat hornul“, încheie povestea Vasile Ursu.
Profil
Născut: 24 decembrie 1959, Orlat, Sibiu
Studii: Opt clase
Familie: Căsătorit, are doi copii
Ce-i place
„Îmi place să joc table, să mă uit la televizor, în special la ştiri, mai citesc şi ziare. Îmi place să merg la ţară, la Gura Râului. De asemenea, uneori mai şi gătesc, toate felurile de mâncăruri, ciorbă, tocane, orice“, declară Vasile Ursu.
Ce nu-i place
„Nu-mi place minciuna. Eu vreau ca omul să fie de cuvânt, dacă zice un lucru, lucru să fie. De acea mie nu-mi place să întârzii şi vin chiar cu zece minute mai devreme, să fiu sigur că ajung în timp şi-mi respect cuvântul dat“, precizează coşarul.
Întrebări şi răspunsuri
Peste zece ani va mai exista meseria de coşar?
Nu, se va pierde, pentru că se vor băga centralele turbo. La aceste centrale hornul nu necesită curăţire, pentru că au tiraj mare şi curăţirea se face automat.
V-aţi alege altă meserie dacă aţi lua-o de la capăt?
Nu, tot hornar aş fi. Mi-a plăcut că am putut fi liber pe sector, nu am lucrat la program şi am avut libertate mare. Plus că nu te comandă nimeni şi eşti mereu pe teren. Acum, că sunt privat, pot să nu lucrez de sărbători, dacă aşa vreau
Se încarcă comentariile...
