Csilla Kató promovează filmul documentar românesc nu doar în Sibiu (PORTRET)

Csilla este cercetător ştiinţific la studioul Astra Film din Sibiu, iar pentru ea filmul documentar este un miracol. Dacă şi-ar lua viaţa de la început ar alege tot filmul. Îi place să se uite şi să arate filme altora

A ales să studieze în Budapesta pentru că şi-a dorit să studieze o ştiinţă, care încă nu apăruse atunci în România, şi anume antropologia culturală. În vremurile acelea, bunica ei din partea tatălui încă mai trăia şi locuia chiar în capitala Ungariei. Antropologie culturală a studiat însă şi în Londra, la London School of Economics, iar la Canbera, în capitala Australiei, a studiat antropologie vizuală.
Pasiunea pentru filmul documentar  şi pentru antropologie culturală  s-a născut din curiozitatea de copil. „ Când mergeam în vizită cu părinţii la alte familii, la vecini, la rude, îmi plăcea să descopăr cum trăiesc alţii, ce obiecte adună, cum încearcă să trăiască viaţa asta care ne a fost dată.  Am găsit teren, să  cultiv această curiozitate doar în literatură în timpul şcolii, şi chiar umblam la olimpiade, cercuri literare etc.  Apoi am descoperit, că există studiu academic pe această temă:  antropologia culturală, un domeniu al ştiinţelor sociale, care descrie culturile existente acum, metodologia de cercetare fiind dezvoltată pe descrierea popoarelor din Oceania, Asia, Africa, America ca apoi să fie extinsă pe Europa” spune ea
Astra Film  Festival cu pasiune
Legătura cu Astra Film  şi respectiv cu Astra Film Fest a survenit printr-o vizită întâmplătoare la Sibiu în anul 1997. Acum, lucrează pe funcţia de cercetător ştiinţific la Studioul Astra Film şi  face cercetare ştiinţifică, de antropologie culturală pentru lucrarea sa de doctorat. „Lucrez la conceperea programului, a structurii festivalului, la selecţia filmelor, selecţia şi coordonarea juriului. Sunt implicată pe alocuri în coordonarea producţiei festivalului: de la aducerea fondurilor, la managementul voluntarilor, pînă la cel al cazării, guest office, moderez discuţii în timpul derulării festivalului.  Lucrez şi la mediatizarea evenimentului şi multe altele”  spune ea. A lucrat ca producător  la filmul Blestemul Ariciului, în regia lui Dumitru Budrala, după care s-a ocupat şi de  distribuirea filmului. S-a ocupat de asemenea de promovarea documentarului românesc în străinătate prezentând Festivalul Astra Film, respectiv filme documentare româneşti în străinătate. Uneori  a făcut singură prezentări la Gottingen, Oxford, Paris, Torino, Madrid , iar alteori a lucrat alături de echipa Astra Film, cum a fost  la Novosibirsk în Siberia şi la Poznan în Polonia.
„Pentru mine filmul documentar  înseamnă o  aventură fantastică.  Un mijloc de cunoaştere a lumii în care trăim, văzând vieţile oamenilor şi a comunităţilor care trăiesc pe globul nostru acum prezentate în filme.  Filmul documentar este pentru mine şi o aventură intelectuală, mă delectează varietatea felului în care autorii se aventurează să surprindă în film ceva foarte interesant şi anume: cum concep şi trăiesc oamenii viaţa pe lumea aceasta” spune cercetătoarea.
Întrebări şi răspunsuri
Cum credeţi că este privit filmul documentar în Romania?
Spre deosebire de alte părţi ale Europei unde de 20 de ani filmul documentar este un bun cultural,  e „cool”, şi de multe ori bate şi numărul publicului de ficţiune. În România doar în timpul Festivalului Astra Film se încălzeşte privirea curioasă spre acest gen de film foarte divers şi prosper acum.
Având în vedere legăturile pe care le aveţi în domeniul filmului, nu v-a trecut niciodată prin cap să părăsiţi ţara? De ce?
Păi, să spun sincer, îmi place să trăiesc aici în această zonă, în bazinul Carpatic, şi încerc să trăiesc o viaţă care aş putea să o trăiesc oriunde. Încerc. Neajunsurile de aici încerc să le compensez cum pot, prin ieşiri, călătorii . Suntem în permanenţă bombardaţi cu invitaţii în străinătate, problema este totdeauna cum să refuzăm, cum să scăpăm de presiunile invitaţiilor.
Ce-i place
Îmi place acea jumate de oră din zori, când se face lumină dimineaţa. Încerc să prind aceste momente când am ocazia şi în călătorii, îţi dă o senzaţie foarte complexă a locului. În Sibiu îmi place atmosfera sărbătorii de Paşti, pâinea caldă de la Dobrun şi multe altele asemănătoare.
Ce nu-i place
Nu îmi place faptul, că nu putem să ne bucurăm de statura de oraş liniştit de provincie. Agresiunea maşinilor domină peste tot. Pistele de biciclete sunt doar slogane electorale. Să nu mai vorbim de faptul, că de cînd sunt în Sibiu pe Bulevardul Victoriei s-au tăiat copaci de sute de ani din faţa fostei primării. Acum a început să taie şi din grădina Mitropoliei de pe Bulevardul Victoriei. Parcă mă taie pe mine.
Profil
Născută: 1970.08.10., Miercurea Ciuc
Educaţie: Universitatea ELTE, Budapesta- antropologie culturală, studii de film
Familie: trei copii: Sara, Hanna, David împreună cu soţul Dumitru Budrala