Doctori şi asistente, părinţi de împrumut pentru bebeluşii abandonaţi: „Avem colege care s-au ataşat atât de mult, încât îi caută şi după ce pleacă de la noi“

Angajatele secţiei de obstretică-ginecologie a Spitalului Judeţean Satu Mare sunt mămici pentru zeci de copii abandonaţi de mamele lor naturale. Doctorii, asistentele şi infirmierele aduc de acasă haine, pampers sau biberoane pentru cei mici.

Fie că declară că nu doresc să ia acasă copilul, fie că pleacă fără să spună nimănui nimic, lăsând copilul în salon, zeci de mame îşi abandonează anual bebeluşii în România imediat după naştere.

„Din ianuarie 2016 şi până în prezent, au fost abandonaţi în spitalele din Satu Mare 17 copii. Pentru 15 copii s-a instituit măsura de plasament în regim de urgenţă la asistent maternal profesionist, iar pentru doi dintre aceştia s-a instituit măsura de plasament la familia extinsă. Menţionăm faptul că în anul 2015 s-a reuşit prevenirea abandonului în cazul a 19 cupluri mamă-copil, 19 mame şi 32 de copii, măsură reuşită pe lângă cei 20 de copii abandonaţi. Din ianuarie 2016 şi până în prezent s-a reuşit prevenirea abandonului la 14 cupluri mame-copil, 14 mame şi 21 de copii, prin găzduirea acestora la Centrul Maternal «Lorena» Satu Mare”, afirmă Mihaela Bonea, şefa seviciului intervenţii în situaţii de abuz din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Satu Mare.

Pentru unele femei a deveni mame s-a transformat într-o rutină, acestea prezentându-se anual la secţia de obstretică-ginecologie a Spitalului Judeţean Satu Mare, şi tot atât de des lăsând în spital un copil, din neputinţa de a-l mai creşte. Unele mai au acasă doi sau trei copii, la care aşteaptă să se întoarcă.

„Aici e în primul rând o lipsă a educaţie sanitare, oameni care nu au minime cunoştinţe de educaţie sexuală şi protecţie. Sunt câteva care vin an de an şi pe care le ştim. Le întrebăm câţi copii au, ea zice doi, dar în foaie apare că e la a cincea naştere. Şi atunci ne zice că, de fapt, are doi acasă şi încă doi în plasament şi că nici pe următorul nu vrea să îl ia acasă. Se întâmplă de astea, deja le reţinem şi figurile. Am avut şi situaţii în care au dispărut şi nu a mai fost găsită niciodată mama”, mai spune Mihaela Bonea.

Nu doar femeile provenite din familii defavorizate obişnuiesc să abandoneze copiii în spital, ci există adesea cazuri în care părinţi tineri, cu situaţie financiară bună şi chiar recunoscuţi în societate, refuză să ducă acasă nou-născutul.

„Fiecare caz e ceva deosebit. Dar deja nu ne mai surprinde nimic în materie de abandon. Am avut situaţii de abandon în cazul unor familii mai bune. Părinţii nu reuşesc să accepte ideea că s-a născut în familia lor un copil cu o patologie cronică, care poate să evolueze pe termen lung şi poate să facă din acel copil să nu fie la fel ca ceilalţi”, afirmă Maria Fărcaş, sefa secţiei de neonatologie de la Spitalul Judeţean Satu Mare.

Secţia de obstetrică-ginecologie a Spitalului Judeţean Satu Mare numără 50 de angajate, majoritatea doamne şi domnişoare. Acestea sunt cele care sunt primele mămici pentru cei mici, începând de la hrănirea lor, care se face din trei în trei ore, fiind luaţi în braţe defiecare dată, până la atenţia care li se acordă de multe ori suplimentar copiilor abandonaţi decât celor care sunt alături de mamele lor.

„Lumea se implică în diverse forme faţă de ei, începând de la atenţia deosebită pe care o primesc, ataşamentul personalului în cazurile astea. În afară de hăinuţe şi pampers nu prea au nevoie de multe. Lapte praf există de discreţie pe secţie. Mie îmi place când în momentele de repaus stăm şi povestim probleme medicale sau personale şi stăm cu câte unul în braţe, dintre bebeluşii abandonaţi, singura explicaţie fiind: să nu stea singur. Da, ne considerăm primele mame ale acestor copii abandonaţi”, afirmă doctorul Maria Fărcaş.

„Cei care au avut recent copii mici acasă, au ajuns părinţi de puţin timp şi au acasă hăinuţe sau pături, da, le aduc pe secţie la cei care sunt abandonaţi în spital. Şi biberoane şi pampers se cumpără uneori de către personal, care se ataşează de nou născuţi şi nu văd asta ca un efort”, afirmă o asistentă de pe secţia de neonatologie.

Nu sunt puţine cazurile în care personalul implicat în îngrijirea nou-născuţilor abandonaţi, care uneori petrec chiar şi patru săptămâni în spital, ajung să nu poată pune o barieră între partea profesională şi cea sentimentală şi se ataşează de cei mici peste măsură.

„Avem colege care s-au ataşat atât de mult de unii copii abandonaţi încât îi caută şi după ce pleacă de la noi. Începând de la faptul că una dintre colegele noastre a fost să viziteze la Tăşnad unul din copiii noştri care este acolo în plasament, continuând cu vizitele la o altă pacientă care a stat mult la noi, tot caz social, a stat pe chirurgie infantilă. Ne ataşăm, ne ataşăm de fiecare copil în parte”, afirmă doctorul Fărcaş.

Cea mai mare dorinţă a doctoriţei Maria Fărcaş şi a asistentelor din secţia de neonatologie, în ceea ce-i priveşte pe nou-născuţii abandonaţi, este ca lumea să le acorde atenţie atunci după ce aceştia părăsesc spitalul, după ce ei ajung în plasament sau diverse case de copii, acolo unde au nevoie de afecţiune.