Râmnicu Vâlcea: Elevul Mihai Popescu vrea să calce pe urmele lui Einstein

MIhai Popescu vrea sa calce pe urmele lui Einstein

Este altfel decât colegii lui de clasă. La 11 ani studiază istoria Egiptului Antic, citeşte despre marile descoperiri ale lumii, se culcă buchisind teoriile lui Eistein şi vrea să salveze omenirea de la dispariţia din cauza poluării.

La cei 11 ani, Mihai este un copil cu totul şi totul excepţional. Fire sensibilă, provenind dintr-o familie de intelectuali, puştiul este pasionat de foarte multe lucruri. La cinci ani urmărea Telenciclopedia, iar Legendele Egiptului l-au cucerit. „Cel mai mediatizat şi mai bogat faron, Tutankamon, care a murit la vâsta de 18 ani, m-a fascinat într-un mod aparte. Am studiat cercetările făcute de unul dintre cei mai mari arheologi ai lumi, Howard Carter, în Valea Regilor, dar şi cele făcute de membrilor echipei sale, unii dintre ei dispăruţi în condiţii misterioase”. Mihai povesteşte cu lux de amănunte despre istoria şi legendele Egiptului, despre sarcofage şi sigilii, despre capcanele deschiderii mormântului „fiului soarelui”, despre Ramses al II-lea, sau cel Mare, faraon din dinastia a 19-a.

Citeşte Enciclopediile Ştiinţifice şi despre Marile descoperiri

Dincolo de istorie, Mihai susţine că este atras de teoria „secretului vieţii”, de teoriile lui Albert Einstein. „În accidentele rutiere, în câteva secunde trăieşti imaginea întregii vieţi. Noi folosim doar 20 la sută din creier, doar Eistein a folosit mai mult şi a trecut în spaţiul timp, dar n-a putut suporta această trecere. Noi trăim într-o dimensiune, iar timpul este în altă dimensiune”, îmi spune puştiul serios şi ferm convis de teoriile sale. Apoi îmi vorbeşte despre evoluţionism şi dogma religioasă. „Lumea în care mă regăsesc este cea a cărţilor. Citesc şi aprofundez Enciclopediile Ştiinţifice, citesc despre Marile descoperiri, despre făurirea Universului, sau despre Atrantida şi Triunghiul Bermudelor, unde totul gravitează în jurul cifrei 3, care este o dimensiune paralelă, un alt Univers”, mă poartă Mihai într-o lume unde misterul, misticul dar şi ştiinţa par să se întrepătrundă.

Are un album cu mii de imagini din natură

Ca motto în viaţa de zi cu zi, Mihai şi-a ales „Nu distruge ce tu nu ai creat”. „Mi-am făcut un album foarte voluminos care numără, deocamdată, aproape 1.000 de pagini în care mi-am pus poze cu copaci. Pe unde am mers în excursii am fost atras de natură, am pozat-o în detaliu şi sub fiecare imagine am pus o explicaţie. Vreau să conştientizez pe cei din jurul meu despre pericolulul pe care-l reprezintă distrugerea naturii. Pe o scară de la I la VI, în privinţa distrugerilor, noi ne aflăm la un grad de distrugere între 2,4 şi 2,5”, îmi explică puştiul, intrând în detalii despre fiecară etapă ce vizează viitorul îndepărtat, de mii de ani, dar sumbru, al distrugerii omenirii.

Întrebări şi răspunsuri

Cum se distrează Mihai, dincolo de timpul petrecut citind?

M.P. Îmi place să joc teatru, ba chiar am jucat în două roluri negative, unul fiind Baiazid. Am participat şi la întâlniri şi dezbateri pe teme religioase, dar dincolo de toate astea, timpul de la sfâşit de săptămână mi-l petrec tot... citind.

Ce spun diriginta ta, profesoara de istorie, colegii despre tine?

Diriginta şi profesoara de istorie îmi spun că sunt crescut într-o poveste. Colegii nu mă apreciază întotdeauna şi uneori remarcile lor sunt răutăcioase la adresa mea. Pentru că uneori par că sunt altfel decât ei.

profil

NĂSCUT: 23 august 1998, la Râmnicu Vâlcea

STUDII. Elev clasa a V-a B la Şcoala Generală nr. 10

IDEALURI. Să devină om de ştiinţă şi să calce pe urmele lui Einstein

Ce-mi place

Sunt întotdeauna încântat de vizitele la diverse muzee şi am fost plăcut impresionat de Muzeul Naţional de Istorie, de vizita la Castelul Peleş. Vreau să militez pentru protejarea mediului înconjurător şi chiar am demarat un proiect în acest sens.

Nu-mi place

Nu agreez de niciun fel muzica, dansul şi desenul şi sunt... antisportiv. Nu sunt adeptul violenţei şi detest faptul că este intens mediatizată. Nu mă uit la programele tv în care se vorbeşte mult şi nu se spune nimic.