Drumul prin lume al săculețului de Vaideeni. Traista ciobănească plimbată din Vâlcea în peste 100 de țări FOTO
0Unul dintre obiectele tradiționale care reprezintă zona Vaideeni, din județul Vâlcea, este propus să fie brand de țară – săculețul alb-negru, din lână, a început deja să cucerească lumea prin demersurile unei asociații.
O piesă a portului popular ungurenesc, ce aparține localnicilor din Vaideeni, Vâlcea, din Oltenia de sub Munte, este marcă înregistrată OSIM. Săculețul de Vaideeni sau traista ciobănească a devenit celebru în urma unui proiect demarat de Asociația Culturală Moștenitorii, un grup de tineri inimoși, cu rădăcini în localitatea de la poalele Munților Căpățânii, care se încăpățânează să ducă mai departe tradiția, obiceiurile, meșteșugurile și cultura locului.
„La Vaideeni Vâlcea este locul de unde rădăcinile noastre își trag seva de viață. Mai devreme sau mai târziu, toți ne vom întoarce la strămoși, la rădăcini, la obârșie. Vă invităm să descoperiți, alături de noi, lumea satului de odinioară, cu tradiții, cu obiceiuri... cu ROST“, sună invitația asociației de pe pagina de socializare care poartă numele ONG-ului.
Proiectul-manifest din traista ciobănească
Povestea Moștenitorilor a început să fie scrisă în 2018, grație proiectului-manifest pentru conservarea și perpetuarea săculețului tradițional, parte a patrimoniului cultural imaterial al localității Vaideeni, din Oltenia de sub Munte.
Membrii asociației au lansat o provocare tuturor românilor, din țară sau de peste hotare, precum și celor care iubesc România - de a se fotografia cu traista ciobănească și de a marca locul fotografiei în „Hora mondială a săculețului de Vaideeni“, pentru a se putea vedea traseul pe unde a trecut acesta.
„Ne propunem să ducem cât mai departe numele satului nostru și să așezăm săculețul de Vaideeni pe harta lumii! Să purtați săculețul cu mare drag și cinste în călătoriile dumneavoastră! Vă așteptăm în număr cât mai mare să ne trimiteți fotografii care să ateste locurile pe unde săculețul a trecut! Și dacă doriți să împărtășiți această bucurie și cu prietenii dumneavoastră din lumea virtuală, avem rugămintea să însoțiți fotografia cu hashtagurile proiectului nostru: #cusaculetuldevaideeniprinlume #mostenitorii #asociatiaculturalamostenitorii. Ne dorim ca de acum înainte să îl ducem peste mări și țări și să facem din el un adevărat ambasador al locului natal, dar și al țării noastre...“, a sunat invitația Moștenitorilor.
Înregistrarea simbolului ca marcă identitară
Nici nu începuse bine provocarea când au realizat succesul de care se va bucura inițiativa lor.
„Începem periplul săculețului prin lume cu o fotografie realizată de inițiatorul proiectului, Bogdan Copețchi, la începutul lunii iunie 2018, în Portul Carnon, Montpellier, Franța“, își amintește pentru „Weekend Adevărul“ Simona Dumitrescu, președinta Asociației Moștenitorii.
La mai puțin de 24 de ore de la lansare, începea să curgă cu fotografii: „Primele au sosit din Belgia de la membrii Fundației Vaideenii“.
Urmarea firească a fost înregistrarea acestui simbol ca marcă identitară, în 2019, alături de logoul asociației reprezentat de un model vectorial inspirat de un însemn de pe cămașa populară bărbătească sub formă de musculiță.
„Nu a fost un proces foarte complex, pentru că eram deja pregătiți. Mai întâi a fost o cerere de înregistrare a mărcii, cu câteva detalii, apoi a trebuit să mai dăm și alte amănunte: informații istorice, fotografii, detalii despre proiect, detalii tehnice privind fabricarea și explicații prin care să dovedim că fiecare comunitate are propria traistă ciobănească“, a explicat Simona cum s-a derulat procesul de certificare.
„Cu săculețul de Vaideeni prin lume” s-a ajuns până acum prin toate colțurile lumii, adică în peste 100 de țări de pe cinci continente (VEZI GALERIA FOTO).
Reinterpretare sub forma unei mame de prezentare pentru documente
Pandemia a pus lumea în stand-by, iar proiectele organizației au fost reluate în forță abia anul trecut, în 2022, când săculețul de Vaideeni s-a transformat dintr-o traistă ciobănească într-o mapă de prezentare inedită, pentru documentele unei conferințe internaționale. Sub această formă și-a spus din nou povestea peste hotare.
„Reinterpretarea traistei, sub noua formă, s-a bucurat de foarte mare apreciere. Față de varianta originală, noul model a avut și un «căpăcel», dacă-l putem numi astfel, dar și niște cusături speciale pe margini. Toți participanții la conferință au fost profund impresionați de povestea săculețului și l-au purtat cu drag pe tot parcursul desfășurării acestui eveniment“, a mărturisit președinta asociației cum a ajuns traista ciobănească mapă pentru documente.
Peste 200 de trăistuțe, la o conferință de tehnologie
Prezența săculețului de Vaideeni la Conferința Internațională „Tritium Science and Technology 2022“ sau mai simplu „Tritium 13“, desfășurată la finele anului trecut în București, nu era deloc întâmplătoare, organizator fiind Institutul Național de Tehnologii Criogenice și Izotopice din Râmnicu Vâlcea.
Unul dintre membrii comitetului de organizare, cu rădăcini în Vaideeni, cunoștea inițiativele Moștenitorilor, așa că a venit cu ideea mapei de prezentare unicat.
Prin intermediul a sute de astfel de piese, săculețul de Vaideeni a luat din nou drumul străinătății: participanții la conferință nu doar au purtat traista de-a lungul întregii conferințe derulată pe mai multe zile, ci au dus-o mai departe în țările din care proveneau.
„Tanti Onica și tanti Maria au creat peste 200 de exemplare lucrate manual special pentru acest eveniment. A fost o muncă de echipă. A fost nevoie să fie ușor regândită piesa special pentru acest eveniment, cu un capac, pentru a suplini rolul de mapă. Alături de documente, am atașat și un flyer cu povestea comunității din Vaideeni, a femeilor meșteșugar, dar și a săculețului“, a mai menționat președinta Asociației Culturale Moștenitorii.
„Detaliile diferă în funcție de design, culori, simbolistică”
Tot Simona Dumitrescu ne-a împărtășit de ce săculețul de Vaideeni este mai special, în comparație cu celelalte trăistuțe ciobănești: „Marcă identitară a comunității de păstori ungureni, se remarcă prin simplitatea dată de alb și negru, dar și prin bogăția de modele țesute cu multă pricepere și dăruire. Este nelipsit din casele vaideenilor, fiind purtat de mare parte dintre localnici atât de sărbători, cât și în zilele obișnuite“.
Fiecare regiune geografică și-a pus în mod diferit amprenta asupra acestui articol, dar detaliile diferă, de la o zonă la alta, în funcție de design, model, culori, simbolistică, materialul din care este confecționat și denumire.
„Fiecare meșteșugar își pune amprenta asupra acestei piese. Dacă în unele zone este mai colorat sau lucrat doar din lână, săculețul de Vaideeni se distinge prin faptul că la el predomină albul și negrul, culori care, de altfel, caracterizează și portul nostru popular (port popular ungurenesc - n.red.). Dacă pe vremuri întregea costumul la sărbători, astăzi încă e folosit în viața de zi cu zi“, explică Simona.
Săculeț, nu săcăteu
În alte zone, traista este mult mai colorată sau mai strălucitoare, în funcție și de fiecare port popular pe care-l completează. Iar ca țesătură, în Vaideeni se îmbină bumbacul cu melana. „Alții folosesc doar lâna. Din ce îmi amintesc, acestea se purtau mai mult iarna sau la strângerea legumelor și fructelor”, arată Simona Dumitrescu.
În ceea ce privește denumirea, îl regăsim sub numele de săculeț, traistă, dar și ca săcăteu sau straiță, în funcție de zona de proveniență.
„Diferențele, cel mai bine, le observă persoanele în vârstă. Spre exemplu, există diferențe între săculețul de Vaideeni și cel de Urșani - Horezu, un sat vecin, sau cel din Mărginimea Sibiului, zonă din care provin strămoșii noștri, chiar dacă au aceeași coloristică, iar pentru un neavizat ar putea părea identice. Și denumirea este diferită de cea din Mărginimea Sibiului: la noi e săculeț, la ei e săcăteu“, a mai menționat Simona.
„Prețul reflectă valoarea“
Săculețul de Vaideeni este realizat la războiul de țesut și sunt necesare mai mult de patru zile pentru confecționarea sa, recunosc femeile artizan din Vaideeni. De aici și prețul care pentru mulți poate părea un pic mai mare, deși el diferă de la caz la caz.
„Chiar dacă suma care se plătește pentru achiziționarea unui astfel de obiect etnografic a crescut în ultimii ani, prețul reflectă cumva valoarea pe care o are. Oriunde în străinătate, tot ce este lucrat manual este foarte apreciat. Acolo se știe câtă muncă este în spatele unui hand-made, câtă sârguință, îndeletnicire, câtă pricepere a femeilor... Și știm și noi, pe de altă parte, că atât cât dai, atât primești. Prețul diferă, în funcție de comandă: de pretenții, de cerințe, de cantitate...“, spune Simona.
Prețul se stabilește și în funcție de materia primă folosită, care de multe ori nu se găsește, dar și de tipul de țesătură.
„Spre exemplu, în cazul conferinței internaționale, pentru că nu s-a găsit ce era nevoie, s-a folosit doar bumbac. Iar în acest caz, țesătura este cumva mai prețioasă. În plus, se dorește de fiecare dată să fie folosit doar material sută la sută românesc“, ne-a mai împărtășit Simona Dumitrescu.
Se încarcă comentariile...
