Ploieşti/Portret: Cristina Preda transformă sticla în operă de artă

După 35 de ani de muncă în cadrul Fabricii de Geamuri de la Scăieni, ploieşteanca poate picta şi „sculpta" pe geam şi oglinzi, dar poate face şi vitralii.

Cristina a fost atrasă în adolescenţă de lăcătuşerie, moştenind pasiunea de la tatăl său, care era mecanic auto.

A urmat o şcoală de profil şi, la vârsta de 18 ani, s-a angajat prima dată, la Schela Boldeşti, unde a muncit pentru patru ani ca lăcătuş.

Apoi, s-a mutat la Fabrica de Geamuri Scăieni, unde a avut aceeaşi meserie pentru următorii cinci ani.

Talent şi dăruire

Dacă de la tatăl său a moştenit pasiunea pentru lăcătuşerie, de la mama sa a fost înzestrată cu darul picturii.

Dând dovadă de pricepere, Cristina a fost cooptată într-un proiect îndrăzneţ, în cadrul fabricii, fiind singurul angajat la atelierul de creaţie. La 26 de ani, femeia a început să lucreze vitralii, picturi pe sticlă şi alte capodopere artistice, care erau vândute clienţilor unităţii.

La un moment dat, când acest atelier s-a desfiinţat, ploieşteanca a fost mutată la secţia de prototipuri, acolo unde lucra cu cele mai noi materiale şi tehnici în domeniul geamurilor.

Însă, pentru că vechii clienţi căutau cu disperare geamurile pictate manual şi vitraliile Cristinei, conducerea fabricii a decis să reînfiinţeze atelierul de creaţie, unde ea a muncit până în 2008, când Fabrica de Geamuri Scăieni s-a desfiinţat.

Afacere pe cont propriu

În martie 2009, Cristina a fost angajată la un magazin de profil din oraş. „Din păcate, nu avem piaţă de desfacere, din cauza crizei nu mai avem clienţi care să cumpere aceste obiecte. Cei mai mulţi intră în magazin se uită, îmi spun că le plac foarte mult dar nu cumpără, pentru că nu au bani", explică ploieşteanca.

După 35 de ani de experienţă în cadrul Fabricii de Geamuri, Cristina poate picta o icoană cu înălţimea de peste un metru în cel mult două zile, în timp ce icoanele mici, le pictează în numai o zi.

Ea poate face şi sablări pe geamuri sau oglinzi, adică poate mătui anumite suprafeţe în forma unor flori sau diverse alte modele.

Pasiunea ar putea fi dusă mai departe

Pentru a rezista în timp lucrările ei, femeia foloseşte vopsea şi plumb, materiale rezistente la apă şi la zgârieturi, importate din străinătate.

„La atelierul de creaţie de la Scăieni am fost singura angajată, iar acum, în Ploieşti, sunt singura care face icoane pe sticlă în acest stil", este de părere Cristina.

Întrucât fiul său cel mic pare interesat de arta aceasta, ploieşteanca speră ca la un moment dat băiatul să înveţe de la ea meşteşugul vitraliilor şi a picturilor pe sticlă şi să ducă mai departe această artă.

Cum alegeţi modelele pe care le faceţi?

Foarte multe sunt aduse de clienţi, dar, uneori, le mai propunem şi noi alte variante.

Am lucrat câteva icoane pe sticlă pentru Biserica „Sfântul Nicolae", iar acum pictez pentru Biserica „Sfântul Sava".

Pentru biserica din Dumbrava am făcut nişte vitralii foarte mari, din trei piese.

Este aceasta o artă care ar putea să dispară?

Eu am recomandat multor copii să încerce să facă aşa ceva, pe cei tineri îi îndrum spre această meserie.

La fabrică am avut şase tineri pe care i-am iniţiat în această artă, toţi erau copii cu talent, însă niciunul nu a ales să facă aşa ceva după perioada de instruire.

Ce-i  place:

Îi place să facă curăţenie şi mai ales să gătească mâncăruri pe gustulor copiilor ei. Cel mai mult îi place să facă tort diplomat, care este prăjitura preferată a fiilor ei.

Ce nu-i place:

Nu-i plac mincinoşii, cu toate că în general iubeşte oamenii, însă nu îi suportă pe cei care vor să facă numai escrocherii şi care mint fără să ţină cont de urmări.

PROFIL
NĂSCUTĂ:
19 iulie 1955, Ploieşti

STIUDII:
Şcoala de lăcătuşerie

FAMILIE:
Are doi băieţi

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe ploiesti@adevarul.ro!