Ploieşti: Magdalena Banu este doctorul monumentelor degradate

Magdalena Banu şi-a dedicat viaţa cercetării

A renunţat la o carieră în Franţa pentru a pune bazele celui mai important laborator de cercetare şi diagnosticare a monumentelor istorice din România.

Conform numeroaselor diplome şi calificări pe care le-a obţinut de-a lungul timpului, Magdalena Banu este expert în cercetarea de monumente istorice. Prea vag pentru complexitatea meseriei pe care o face cu abnegaţie, dar, pe înţelesul tuturor, este doctorul care pune diagnostic, prescrie primele reţete şi urmăreşte efectele tratamentului aplicat pentru foarte multe biserici şi construcţii din ţara noastră, degradate de timp.

Dar, pentru aceasta, desfăşoară o muncă neştiută şi extrem de migăloasă, cu mijloace improprii cercetării din secolul XXI.

Din 1979, de când a absolvit chimia, a lucrat doar în laboratoarele muzeelor din Prahova. A început cu inventarierea pieselor de la Muzeul, republican pe atunci, al Petrolului, a fost conservator general al Oficiului Judeţean de Patrimoniu Prahova, a lucrat la muzeele din Bucureşti, iar în 1995 a pus bazele a ceea ce este în prezent laboratorul de cercetare cu cea mai complexă echipă de specialişti chimişti şi biologi din România.

"În anii '90, am primit o bursă de studiu în Franţa, iar după practică mi s-a cerut să rămân acolo. Deja foarte multe colegi de la muzeele din ţară plecau în străinătate, unde salariile erau incomparabile. Am preferat să mă întorc pentru că ştiam că avem şi noi extrem de multe monumente care au nevoie de îngrijire", spune cu modestie Magdalena Banu.

"Pacienţi" celebri

Mănăstirea Sinaia, biserica Sfântu Nicolae de la Densuş, Castelul Huniazilor, fortificaţia Hoban din Alba-Iulia sau Poarta Sărutului sunt doar câţiva dintre celebrii pacienţi ai cercetătorului. Afectate de ploi, cutremure, timp şi nepăsare, aceste repere de istorie şi-au recăpătat măreţia de altădată pentru că Magdalena Banu, ca un detectiv, a căutat şi a găsit proporţia exactă a materialelor din care au fost zămislite iniţial.

Restauratorii au ştiut astfel să cum să le repicteze sau să le reconstruiască. "Iubesc aceste monumente ca pe nişte copii oropsiţi şi bolnăviori. Ei m-au determinat să studiez continuu de-a lungul vieţii pentru a învăţa cum să-i tratez. Fiecare este un pacient diferit", spune femeia. Provocarea din prezent o reprezintă faţadele Palatului Culturii din Ploieşti, a cărui tencuială a dat bătăi de cap cercetătorului.

"Constructorii români au pus o faţadă care imită piatra, pe bază de ciment. Vrem să găsim o reţetă cât mai exactă şi corectă a materialului de construcţie, suntem aproape", este optimistă Magdalena Banu.

Lucrează zi de zi cu un microscop şi tehnologie depăşite de vremuri, într-un subsol în care personalul Muzeului de Ştiinţele Naturii a fost exilat parţial, din cauza renovării. Face totul fără să se plângă, ba, în plus, prin contractele de cercetare aplicată aduce şi bani frumoşi muzeului.

"Rezistă într-o astfel de meserie doar cei pasionaţi, pentru că satisfacţiile sunt exclusiv sufleteşti. Eu mă simt extraordinar când îmi pot ajuta istoria, neamul meu", rezumă Magdalena Banu.

Profil

Născută. 13 iulie 1951

Studii. Doctor în inginerie

Familie. Căsătorită, doi copii, doi nepoţi

Ce-i place

"Îmi place că tinerilor de acum încep să li se deschidă ochii şi par că ne pregătesc un alt viitor. Eu am încredere în asta", crede Magdalena Banu. Are un respect şi pentru oamenii speciali pe care i-a întâlnit de-a lungul timpului.

Ce nu-i place

Nu agreează noile emisiuni de divertisment pentru că nu se bazează pe "umor adevărat, ci doar pe comicărie vulgară". Cercetătorul a ajuns să se uite destul de rar la televizor tocmai din acest motiv.

Întrebări şi răspunsuri

Cum a acceptat familia munca de cercetător?

M.B: Pot spune că am avut noroc pentru că nu e uşor de trăit cu o femeie cercetător. Şi soţul meu a avut preocupări asemănătoare, practic eram doi cercetători în casă. Întreaga familie mi-a înţeles aspiraţiile, m-a sprijinit şi s-a bucurat alături de mine de fiecare reuşită. Din punctul ăsta de vedere pot spune că suntem oarecum de modă veche.

Pe ce fel de piese din istoria noastră aţi lucrat?

M.B: Iniţial, în laboratorul de la Ploieşti, făceam doar cercetare pe pictură murală, acesta fiind şi obiectul specializării mele din Franţa. Prin extindere, şi învăţând foarte multe despre domeniile conexe, am ajuns să facem cercetare pe ceramică, metal, hârtie, piatră, lemn, practic orice material.

Pentru ultimele noutăţi din Ploieşti, click pe poza de mai jos