Ploieşteanca Liliana Petrea s-a îndrăgostit de lumea pieselor de muzeu

A fost pasionată de istorie încă din şcoala generală, însă a ajuns să lucreze în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova întâmplător, dar nu regretă nicio clipă drumul pe care şi l-a ales în viaţă.

Fără măcar să ştie ce presupune munca de restaurator, Liliana a concurat pentru un post în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova. A fost motivată în alegerea făcută de pasiunea ei mai veche pentru istorie, dar şi de sora sa. Odată angajată pe postul de restaurator, şi-a dat seama că nu este tocmai ceea ce îi place, iar, după numai câteva luni, a ales un alt post, de conservator, în cadrul aceluiaşi muzeu.

Zilnic, Liliana trece prin toate sălile muzeului, verifică dacă piesele expuse sunt în regulă, sau dacă au mici probleme legate de modul în care sunt aşezate sau restaurate. „Piesele trebuie să fie într-o stare de relaxare, iar eu trebuie să-mi dau seama când piesa ar trebui dusă la restaurare, să am grijă de microclimatul în care sunt păstrate exponatele, pentru că fiecare piesă este sensibilă şi necesită multă atenţie", este de părere specialista.

Primul proiect, copilul ei

Când vorbeşte despre monoxila, o barcă primitivă făcută dintr-un trunchi de copac, din Muzeul de Istorie, Liliana parcă povesteşte de primul ei copil. De această piesă extraordinară o leagă multe zile de muncă asiduă, de atenţie şi dăruire. Conservarea monoxilei a fost prima ei misiune în calitate de anagajt al muzeului ploieştean.

„Am găsit monoxila în vara anului 1998, era foarte umedă şi a trebuit să scoatem umiditatea din ea, treptat, pentru a nu se deteriora. Nu aveam spaţiu de depozitare în muzeu, aşa că am dus-o la Vălenii de Munte pentru a o depozita. Aici mergeam în fiecare zi, toată iarna dintre anii 1998 şi 1999, pentru a o trata împotriva atacurilor biologice", îşi aminteşte Liliana. Bucuria ei a fost imensă când, în vara următoare, piesa a fost restaurată şi expusă în cadrul muzeului din Ploieşti, unde se află şi acum.

Expoziţii importante

Liliana iubeşte cel mai mult să organizeze expoziţii cu piesele pe care le îngrijeşte zi de zi. Când participă la organizarea acestora, ea are posibilitatea de a scoate din depozit exponate noi, spre bucuria vizitatorilor care nu le-au văzut până atunci. Deşi este greu să pui cap la cap o expoziţie întreagă, specialista spune că bucuria celor care admiră munca sa este cea mai frumoasă recompensă posibilă.

În plus, marele  secret al unei expoziţii reuşite îl reprezintă, după părerea ei, munca în echipă, alături de colegi. Cea mai dragă expoziţie la care a participat a avut loc în 2008 şi s-a intitulat „Restaurarea - între meserie şi artă". În cadrul acesteia au fost etalate piese vechi de sute de ani, restaurate de colegii săi din muzeu sau de colaboratorii din ţară. Cel mai recent eveniment la care a participat este o amenjarea unei săli expoziţionale la Conacul „Pană Filipescu". Gravuri, covoare româneşti şi alte obiecte sunt etalate în cadrul acestui muzeu, toate piesele fiind donate de Liana şi Dan Nastea, o familie de renume în aria colecţionarilor români.

Ce-i place:

A practicat baschet timp de 12 ani şi păstrează o pasiune foarte mare pentru sport. Alături de familia sa urmăreşte toate meciurile echipei de basceht masculin Asesoft Ploieşti. De asemenea îi place foarte mult şi să citească, în special volume de literatură.

Ce nu-i place:

Printre lucrurile care îi displac total se numără minciuna, lenea şi lipsa de punctualitate. Consideră că una este când îţi spune cineva că nu suportă minciuna şi alta este când ţi se întâmplă chiar ţie să fi minţit. De asemenea, crede că lenea este un „sport naţional" la români.

Întrebări şi răspunsuri

Cum aţi ajuns în Ploieşti?

M-am născut în Vrancea, am făcut facultatea la Iaşi şi o perioadă am stat şi în Braşov. Înainte de examenul de licenţă, însă, sora mea căsătorindu-se în Ploieşti, m-a invitat la ea. Am venit, am văzut oraşul, mi-a plăcut şi atunci am găsit un anunţ într-un ziar că se fac angajări la muzeu. Am participat la consurs şi am şi câştigat postul.

V-aţi dorit dintotdeauna să lucraţi în acest domeniu?

Nici nu am crezut vreodată că voi ajunge să lucrez într-un muzeu. Am fost atrasă de istorie în şcoala generală, însă la liceu m-am îndrăgostit de chimie şi am făcut facultatea de chimie din plăcere. Întâmplarea a făcut să ajung să lucrez într-un muzeu, dar nu regret nicio clipă decizia.

Profil

NĂSCUTĂ:

15 aprilie 1971, Vrancea

STUDII:
Facultatea de Chimie Industrială, Iaşi

FAMILIE:
Necăsătorită

Pentru ultimele noutăţi din Ploieşti, click pe poza de mai jos