Video Satul din Muntenia care avea Ateneu Central Rural la 1879. Capsula timpului de la Mușătești-Argeș VIDEO

0
Publicat:

În comuna Mușătești din Argeș, la mai puțin de 30 de kilometri de Pitești, se găsește un inedit muzeu al satului deschis de câteva decenii. Acesta onorează trecutului așezării, unde învățații au creat la 1879 un Ateneu Central Rural.

Cartea veche de peste 150 de ani de la Muzeul Satului Mușătești FOTO Gabriela Șendroiu
Cartea veche de peste 150 de ani de la Muzeul Satului Mușătești FOTO Gabriela Șendroiu

Muzeul evocă, prin exponate și documente unice, momente importante din viața așezării și din activitatea tribunului țăranilor din Mușătești, Constantin Dobrescu-Argeș, născut în zona Mușățeștiului la 28 iunie 1856.

În cadrul muzeului pot fi văzute printre altele tipuri vechi de vase, precum fiertura, oala cu barieră, codana (oala mare de untură), precum și piese de port popular tradițional vechi de peste 140 de ani.

În anul 1879, din inițiativa învățătorului Constantin Dobrescu-Argeș s-a înființat un așezământ cultural sătesc intitulat „Ateneul Central Rural’“. La el aveau acces, cu prioritate, țăranii trecuți de vârsta școlară. Ateneul avea un statut propriu de funcționare. În cadrul lui funcționau câteva secții și anume: Cor și jocuri populare, Biblioteca publică, Teatru țărănesc, Muzeu etnografic, Banca populară și o revistă prin care să se ilustreze bogata activitate a Ateneului.

În anul 1954 -1956, prin contribuția și sprijinul locuitorilor din Mușătești, s-a construit actualul local al Căminului Cultural ce va primi ulterior numele lui Constantin Dobrescu-Argeș.

Printre exponatele valoroase ce își găsesc locul în muzeu se numără colecții cu publicațiile pe care le-a editat Constantin Dobrescu-Argeș: „Țăranul” (1881-1884), „Gazeta poporului (1890-1891), „Gazeta țăranilor’’(1892-1930), „Hazul satelor’’.

„Printre exponatele muzeului se află o masă mică de tipografie, cu casete în care erau păstrate literele de plumb pe care le foloseau culegătorii în tipografia sătească din localitate. Muzeul are și secție de etnocultură, unde sunt prezentate costume populare din zona Mușăteștiului, unelte cu care se gospodăreau țăranii, oale foarte vechi, un imens teasc de extragerea uleiului. Oamenii din Mușătești se ocupau cu creșterea animalelor și munceau pămîntul. Se mai ocupau și cu țesutul. Avem piesele de război unde se țeseau plocadele, așternuturile, prosoapele. O piesă de rezistență în secția de etnocultură o reprezintă cartea veche de peste 150 în care sunt prezentate modelele de ii din zona Mușăteștiului”, a precizat pentru „Adevărul” Gabriela Șendroiu, coordonatoarea Muzeului Satului Mușătești.

Cea mai veche așezare din perimetrul comunei de astăzi este satul Mușătești. El este menționat într-un act scris încă de la data de 1 iunie 1475. Este vorba de un hristov domnesc al voievodului Basarab cel Bătrân ce se află la muzeu.

Colecția de etnografie este extrem de bogată și reprezintă o mărturie vie a creației populare și a ocupațiilor tradiționale din localitate.

„Aici regăsim universul gospodăriilor tradiționale românești transpus printr-o expoziție inedită, ce cuprinde obiecte de uz casnic, țesături de interior, cusături, piese de port popular tradițional, obiecte legate de datini și obiceiuri locale, precum şi o colecție de istorie memorială“, arată muzeografii de la Mușătești.

De asemenea, atelierele olarilor prezintă tipuri vechi de vase, precum fiertura, oala cu barieră, codana (oala mare de untură), oalele de moți etc.

Multe dintre obiectele expuse în muzeu reprezintă piese de artă populară de o deosebită valoare. 

Cum se extrăgea și modela lutul la Mușătești

În Mușătești au existat şi instalaţiile specializate în obţinerea uleiului din sâmburi de nucă şi seminţe de dovleac, denumite teascuri (uleiniţe). Unele dintre acestea se mai păstrează şi astăzi, un exemplar aflându-se în Muzeul Satului din Muşăteşti.

Olăritul din Mușătești se numără printre ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor acestei comune, a cărui istorie începe din cele mai vechi timpuri, favorizat de asigurarea materiei prime - argila şi a lemnului folosit la ardere.

„Meşteşugul olăritului a fost învăţat din tată în fiu şi transmis din generaţie în generaţie, până-n zilele noastre, când se observă o tendinţă de micşorare a numărului olarilor, datorită mutaţiilor în structura ocupaţională a populaţiei, prin orientarea locuitorilor spre alte activităţi (exemplu: industrie). Lutul se extrăgea din locuri anumite, cum ar fi „Stroiasca”. Încă de toamna, era udat şi lăsat să degere toată iarna. Când vremea se încălzeşte, bulgării de pământ se aduc în casă, unde se „bat” cu piciorul, apoi cu malaxorul. Apoi începe modelarea la roată, sub diferite forme, uscatul, „gătitul”, ornamentatul. Arderea vaselor, realizată în două etape, se face în cuptoare cu 2 şi 3 guri.Se obţine, astfel, o gamă variată de produse ceramice, multe dintre ele aflându-se în muzeul satului, printre care amintim: „toitane” şi „toitănele”, „fierturi” şi „fierturele”, oale de moşi, oale cu baieră, borcane de apă, ulcioare de gaz, cratiţe cu capac, tigăi, străchini, putineie, ulcioare cu ţâţă şi şiţă, castroane, precum şi inovaţii: servicii de cafea, vin şi ţuică”, explică cercetătorul Sorin Mazilescu.

Un loc aparte îl ocupă confecţionarea unor produse ceramice miniaturale – figurinele care reprezintă: variante de păsări, câine, cal, căprioară, urs, lup, şarpe, urs cu miel, cerb, leu etc. Acestea nu răspund doar exigenţelor ornamentale, ci şi celor funcţionale, putând servi şi ca fluierici, chesea, ulcior, aplică, puşculiţă, vază. 

Piteşti

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite