Cea mai veche bibliotecă sătească se află în Argeş. Are exponate foarte valoroase
0
În comuna argeşeană Domneşti, la aproximativ 157 de kilometri de Bucureşti, se află cea mai veche bibliotecă rurală din România, înfiinţată acum aproape 144 de ani.
Biblioteca din Domneşti, Argeş, poartă de câteva decenii numele învăţătorului Paul Luca, o personalitate a comunei, fost învăţător şi director la şcoala din comună timp de peste 20 de ani.
Biblioteca a fost înfiinţată pe 25 noiembrie 1878.
”Biblioteca a avut la început circa 1.000 de volume şi a fost preluată, în 1892, de Societatea culturală „Şcoala Nouă”, construindu-se, ulterior, un imobil destinat exclusiv instituţiei publice menţionate. Actualmente, funcţionează în Casa de cultură din comună. Biblioteca din Domneşti are toate operele poetului Gheorghe Tomozei şi una dintre cele mai vechi cărţi din ţară, intitulată ”Floarea darurilor”, tipărită în anul 1700. Aceasta este prima carte de literatură laică tipărită în limba română”, precizează cercetătorul Sorin Mazilescu.
La ora actuală, Biblioteca ”Paul Luca” din comuna Domneşti, Argeş are peste 10.000 de volume şi o colecţie muzeală ce cuprinde printre altele nu mai puţin de 112 icoane, dintre care câteva sunt foarte valoroase, datând de la începutul secolului al XVI-lea.
Tot în colecţia muzeală de la Domneşti sunt expuse şi obiecte de artă din perioada medievală, artă plastică contemporană, metaloplastie şi medalistică, strânse de către Societatea Culturală „Luca Paul” cu zeci de ani în urmă, prin strădania preoţilor Ion Radomirescu şi Grigore Venescu, precum şi a artistului plastic Ion Susală.
Paul Luca, cel care a făcut mari eforturi pentru dezvoltarea bibliotecii ce acum îi poartă numele, s-a născut în 1864 la Domneşti. Este cel care a avut în 1892 iniţiativa ridicării unei noi clădiri pentru biblioteca din comună şi tot datorită lui în Domneşti s-a construit în 1903 o nouă şcoală primară.
Paul Luca a fost timp de 23 de ani inspector general la Banca Centrală a Cooperaţiei din Bucureşti şi a scris patru volume în perioada 1885-1922.
„Era o atmosferă amorţitoare în care lumina şi binele obştesc înaintau greu“
În 1934, când a împlinit 70 de ani, Luca Paul a vorbit despre motivaţia de a ridica o nouă şcoală la Domneşti.
”Şcoala era casa cea mai neîngrijită din comună. Mai înainte avusese şi mărăcini în fereastră. Învăţătorii cu 4 clase primare încă mai erau. Aceştia, când se apropia vremea statelor de plată, făceau o săptămână-două corvoadă în curtea revizorului şcolar, ca să alunece mai repede răsplata muncii. Sătenii nu se arătau nemulţumiţi de lipsa învăţătorului, dimpotrivă erau bucuroşi, căci nu-i mai silea nimeni să-şi dea copiii la şcoală. Foarte des se auzea ca un refren: <Să dea copiii la şcoală cine vrea să-i facă popi>“, relata învăţătorul Paul Luca acum 88 de ani.
Obligativitatea şcolarizării, deşi scrisă în lege, nu se aplica. Oamenii îşi aduceau copiii la învăţătură doar de frica unor amenzi, socotind că este mult mai folositoare contribuţia lor la muncă.
„Într-o dimineaţă sosi mama unui elev din clasa a III-a la şcoală, aducând de mână un copil de patru ani. Copilul era desculţ, descins, cu părul mare şi deranjat, iar pe la gură puţin curăţel. Mama mi-a vorbit astfel: <Copilul cel mare l-am trimis cu vitele şi am adus pe acesta pentru o săptămână-două ca să nu mă pui la amendă>. Se vede din aceasta concepţia mamei şi a părinţilor despre şcoală. Era o atmosferă amorţitoare în care lumina şi binele obştesc înaintau greu. Peste câţiva ani s-au înlocuit învăţătorii nepregătiţi cu absolvenţii şcolilor normale şi seminarii, cunoscute şcoli de elită. Mai ales normalele (şcolile - n.n.) picurau în sufletul absolvenţilor un ideal de muncă şi jertfă pentru ridicarea satelor”, spunea Luca Paul acum 88 de ani.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
