Stafia proiectată pe cer, sau Efectul Gloria, s-a „arătat“ din nou pe Ceahlău. „Trebuie să fii acolo!“ FOTO
0O ascensiune pe Muntele sfânt al dacilor, aşa cum i se mai spune Ceahlăului, oferă unice clipe de desfătare în orice anotimp. Şi, din când în când, muntele îi răsfaţă pe unii cu surprize neaşteptate.
De acest lucru s-a convins şi Virgil Tofan, un împătimit montaniard din Piatra Neamţ, care de vreo cinci ani a adunat în „palmares“ sute de drumeţii pe potecile ce duc pe crestele masivului. Ultima ascensiune a făcut-o ieri, 19 aprilie 2024 şi nu o va uita prea curând, motivele fiind mai multe.
A plecat de la baza muntelui în condiţii de primăvară, iar pe măsură ce a tot urcat l-a luat în primire iarna, care-i încă stăpână pe Ceahlău. Apoi, pe vârful Toaca a fost întâmpinat de capre negre, pe una dintre ele surprinzând-o într-o fotografie parcă zâmbind, de unde şi titlul unei postări pe contul de socializare: „Am ajuns de râsul caprelor“.
„De cinci ani urc Ceahlăul, cam de patru ori pe lună. Ador fauna foarte bogată şi schimbările climatice de la oră la oră, datorate şi apropierii de lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Nu mă pot plictisi; nicio zi nu seamănă cu alta, la fel şi comportamentul animalelor. Cel mai bine savurez muntele când sunt singur, cu toate că nu este indicat“, destăinuie pietreanul.
După „experienţa“ cu caprele, Virgil Tofan avea să aibă parte de alta, mai spectaculoasă. Este vorba despre un fenomen rar, un contur uman cu aură de înger, care are mai multe denumiri: Efectul Gloria, Spectrul Brocken, Stafia proiectată pe nor sau Stafia proiectată pe cer. Pietreanul pare a fi norocos, spunând că îl „prinde“ de două-trei ori pe an, ultima dată pe 19 aprilie 2024, la ora 07.45.
„Efectul Gloria durează uneori câteva secunde, trebuie să fii acolo. Nu vreau să «bat câmpii», dar sus intru într-o altă lume şi am alte stări, greu de definit. Cu ani în urmă, nu îi înţelegeam pe cei ce-mi spuneau asta, dar m-am convins când nu m-am mai «luptat» cu muntele. Mulţi urcă doar ca să «bifeze», dar nu rămân decât cu febră musculară şi se întreabă ce au căutat acolo“, a declarat, pentru „Adevărul“, Virgil Tofan.
Fenomenul optic are o explicaţie ştiinţifică, termenul de Spectrul Brocken derivând din germanul Brockengespenst și își ia numele de la vârful de 1.142 metri din masivul Hartz (Germania). Este de fapt umbra mărită a unui obiect sau a unei siluete, privită din vârful unui munte și în direcția opusă soarelui, situată deasupra norilor formați din picături de apă uniforme sau deasupra ceții.
Umbra siluetei poate fi înconjurată de un cerc luminos. Pentru a vedea umbra, trebuie să ai soarele în spate, o perspectivă largă, cum ar fi cea din vârful unui munte şi, mai presus de orice, ceaţă sau nori în partea inferioară. Adică să fii între soare și nori sau ceaţă. Picăturile de apă din nori trebuie să se afle mai jos decât observatorul, iar soarele să lumineze din spate.
Cu cât pătura de nori se află mai jos, cu atât umbra va apărea mai mare, iar mișcarea continuă a norilor va face ca ea să se miște, dând impresia că este vie. Formarea se datorează picăturilor care difuzează lumina soarelui, creând fenomenul colorat de dispersie. Fenomenul optic nu se produce doar pe crestele Ceahlăului, ci şi în alte masive din România.
Se încarcă comentariile...
