PORTRET Orădeanul Florin Culda este campionul care antrenează campioni

Deşi s-a apucat de dans târziu, Florin a demonstrat că prin ambiţie, muncă şi pasiune nu este niciodată prea târziu pentru a deveni cel mai bun.

Profil

Născut: 9 aprilie 1982
Studii: Facultatea de Geografie Oradea
Familie: Necăsătorit

În copilărie, Florin nu ştia că scena şi dansul vor fi importante în viaţa lui. „Îmi plăceau drumeţiile şi doream să devin agent de turism”, explică sportivul. Orădeanul a intrat la Facultatea de Geografie, fără să ştie că viaţa i se va schimba radical. „M-am apucat de dans la 20 de ani, din amuzament”, spune Florin. Înainte de a termina cursul de începători, a primit deja invitaţia de a trece la dans de performanţă. „Am avut norocul de a o întâlni pe Oana, partenera lângă care am cucerit podiumurile timp de opt ani”, susţine acesta.

„Am înţeles că prin ambiţie şi răbdare, poţi face performanţă”, spune sportivul. La primele trei concursuri naţionale Florin s-a clasat direct pe locul al doilea. Ulterior, a trecut de la o etapă la alta, cucerind mereu locul întâi. „Îmi aduc aminte de o mare provocare pe care am avut-o în 2006. Am participat în aceeaşi zi la campionatul naţional şi la un concurs internaţional. A fost un maraton de 20 de dansuri”, îşi aminteşte Florin care a reuşit şi atunci să obţină locul I.

A renunţat la concursuri

Deşi pentru el dansul a însemnat magie pură, Florin a fost nevoit să renunţe la concursuri. „M-am accidentat la repetiţii şi, deşi  am fost sfătuit să nu intru în concurs, am ales să particip”, spune Florin. Aşa a ajuns să facă hernie inghinală şi să renunţe la compteţii. „În paralel cu dansul, am antrenat copii, alături de Oana. Din cele 20 de echipe pe care le antrenăm, cinci fac parte din lotul naţional”, spune Florin. „Sunt foarte mândru de perechile noastre.  La ultimele două concursuri naţionale, toate echipele noastre s-au clasat în finală, majoritatea pe podium”, adaugă dansatorul.

Întrebări şi răspunsuri

Ai renunţat la dans definitiv?
Am renunţat la competiţii, dar dansez în show-uri sau la evenimente. Când aud o melodie frumoasă mă trec fiorii şi după atâta timp. Nu aş putea să renunţ la dans.

Nu ţi-e greu să lucrezi cu copii?
Îmi face plăcere pentru că sunt spontani şi nu au preconcepţii. Scopul este să avem o echipă în care perechile, părinţii lor şi noi, antrenorii, să avem încredere unii în alţii.

Ce sfat ai pentru copii care vor să facă dans ?
Am mai degrabă un sfat pentru părinţi: să nu-şi mute copii de le un sport la altul, să-i lase să aibă continuitate.