PORTRET: Orădeanca Daniela Giuro iubeşte animalele de când se ştie

Profesoara de biologie are grijă de animalele fără adăpost încă din vremea copilăriei. Ea crede că între necuvântătoare şi oameni nu există mari diferenţe. 

De când se ştie, Daniela Giuro a fost mereu înconjurată de animale, în special de câini şi pisici. „Povestea este veche, de când eram mică. Mama mea obişnuia să se întoarcă acasă de la cumpărături sau din oraş cu câte un câine sau o pisică. Îmi plăcea să le îngrijesc şi să cresc odată cu ele”, povesteşte profesoara.

Daniela s-a născut în judeţul Alba şi a urmat facultatea la Cluj, dar s-a mutat la Oradea pentru a fi alături de iubirea vieţii ei. „A fost dragoste la prima vedere. Cu soţul meu am avut foarte mare noroc, deoarece el m-a susţinut în fiecare clipă şi a fost de acord cu orice decizie am luat”, mărturiseşte Maria. Deşi este profesoară de biologie la Colegiul Economic „Partenie Cosma”, nu a uitat o clipă de marea ei pasiune şi de satisfacţia imensă pe care o simte alături de animalele ei preferate.

„Iniţial am locuit într-un apartament, dar pentru că aveam grijă de 12 câini, am decis să ne mutăm la casă. Am făcut acest pas pentru a le putea oferi animalelor spaţiul de care au nevoie. Cel mai bătrân câine de care am avut grijă, Bobi, a trăit 18 ani”, spune Maria. 

A ţinut în curte şase lei

În 2005, Daniela a primit titlul de „Profesorul anului”, reuşind să atragă tot mai mulţi elevi în acţiunile sale de voluntariat. A participat la numeroase activităţi, în ţară şi peste hotare, dar cel mai mare pas l-a făcut în anul 2008, când, fără să stea pe gânduri, a fost de acord să adăpostească în curtea casei sale şase pui de leu.

„Într-o zi, cineva m-a anunţat că a găsit şase pui de leu şi că nu are ce să facă cu ei. Pe vremea aceea, la Grădina Zoologică din Oradea nu mai erau locuri libere şi am decis să îi ţin la mine. Preţ de câteva luni, din septembrie şi până în februarie, am avut eu şi soţul meu grijă de ei. Chiar dacă în acest timp am cheltuit aproape 35.000 de euro, nu am regretat nicio secundă. A fost o experienţă unică, pe care aş repeta-o oricând ”, a mărturisit iubitoarea de animale.

Pentru ea, necuvântătoarele sunt la fel ca oamenii şi nu suportă ideea ca cineva să le trateze urât. În prezent, profesoara de biologie colaborează cu Grădina Zoologică din Oradea, unde în fiecare sâmbătă este ghid, iar în restul zilelor are grijă de animale şi le aduce mâncare, suportând integral toate costurile. „Tot salariul mi se duce pe îngrijirea animalelor, dar satisfacţia este mult mai mare şi nu aş suporta să ştiu că nu sunt hrănite cum trebuie ”, a mai adăugat profesoara.

Întrebări şi răspunsuri

Cât de mult înseamnă un animal pentru dumneavoastră?
Dacă am renunţat să îmi construiesc un garaj, doar pentru a avea grijă de animale, fără să mi se ofere ceva în schimb, înseamnă că foarte mult. O persoană se poate ajuta şi singură, pe când un animal, ca să supravieţuiască, are nevoie de îngrijirea oamenilor.
Când v-aţi simţit cu adevărat satisfăcută?
În momentul în care am reuşit să am grijă de şase pui de leu pe care i-am adus la maturitate. A fost cel mai frumos moment şi am suferit enorm când au plecat, dar aş fi dispusă să repet oricând această experienţă.

Ce-i place
Maria spune că apreciază persoanele care se ajută între ele şi care nu cer nimic în schimb. De asemenea, consideră că între oameni şi animale nu există mari diferenţe.

Ce nu-i place
Cel mai mult urăşte lipsa de respect faţă de oameni şi faţă de necuvântătoare şi nu înţelege motivul pentru care unele persoane îşi abandonează animalele.

Profil:

Născută. 9 aprilie 1959, Sebeş, judeţul Alba
Studii. Facultatea de Biologie, Cluj
Familie. Căsătorită