Oradea: PORTRET / Eugenia Magda Mitraşcă a fondat clubul personalităţilor
0
Dascălul filolog consideră că are obiective îndeplinite, iar după pensionare îşi continuă profesia, dar într-un mod mai subtil, organizând conferinţe cu personalităţi marcante.
Profil
Nascut. 10 octombrie 1949, Beliu, Arad
Studii. Univeritatea de Vest, Timişoara, Facultatea de Filologie.
Familie. Are un băiat.
Filologia avea o oarecare tradiţie în familia ei, aşa că nu i-a fost greu să aleagă asta. Eugenia Mitraşcă a explicat că, după absolvirea facultăţii, a predat patru ani la Curtuişeni, iar apoi a venit în Oradea. „Mi-a plăcut foarte mult să predau. Am absolvenţi care au ales profesia asta pentru că le-am predat eu română sau franceză”, a spus Magda.
Nu consideră că elevii de azi sunt altfel decât generaţiile anterioare. „În fiecare generaţie există vârfuri şi elevi dezinteresaţi. Cei de acum au acces la alte surse de informaţii”, a spus ea, precizând că şi-a jurat să nu spună niciodată „pe vremea mea...”. Acesta este deja semn al bătrâneţii.
Viaţă de ONG-ist
„Totdeauna am avut înclinaţia de a face voluntariat şi de a nu fi înregimentată politic. Cred că din cauza lecturilor”, a precizat femeia. A evitat înscrierea în vreun partid, în schimb acum este în două organizaţii neguvernamentale. În 1999 a intrat în Fundaţia Academia Civică, iar în 2003 a fondat clubul Kiwanis Oradea împreună cu un grup de orădeni. Prin fundaţie a organizat serate de poezie şi activităţi culturale mai restrânse, iar de anul acesta conferinţe publice la care invită personalităţi marcante din diferite domenii.
Orădenii i-au putut asculta pe Liviu Antonesei, Daniel Dăianu, Mircea Diaconu, Nicolae Dărămuş, Ana Blandiana şi Romulus Rusan, iar până la sfârşitul anului are pregătite şi alte nume grele. „Am câştigat un proiect finanţat de consiliul local şi îi putem aduce pe invitaţii noştri la Oradea. Nu sunt conferinţe de masă. Mă bucur să văd că vin mulţi oameni interesaţi”, a spus ea.
Kiwanis, carte de vizită pentru România
Deocamdată conferinţele sunt ceva exotic pentru orădeni, care nu prea au vocaţia acestui tip de întâlniri. Clubul Kiwanis îi aduce multe satisfacţii. „Clubul este o altă formă de manifestare a patriotismului. Prin el se vorbeşte frumos despre România în câteva locuri din lume”, a povestit Eugenia Mitraşcă.
În Oradea sunt două cluburi Kiwanis, unul pentru doamne şi unul pentru domni. Membrii sunt oameni realizaţi gata să facă voluntariat şi caritate. „Alegem cazurile pe care le ajutăm în funcţie de cum ne sesizează membrii noştri. Deseori mergem la Secţia de Oncologie Pediatrică a Spitalului Municipal, la centre de plasament, premiem copii merituoşi din familii defavorizate”, a spus Magda.
Periodic membrii clubului orădean se întâlnesc cu colegii de pe alte meridiane. „Săptămâna trecută am avut o delegaţie din Luxemburg. Au fost plăcut surprinşi de activitatea din Marghita şi Oradea”, a spus fosta profesoară.
Intrebări şi răspunsuri
Cum reacţionează personalităţile pe care le invitaţi la Oradea?
Sunt oameni normali, nu vor să fie izolaţi. Răspund favorabil invitaţiei. Majoritatea nu au fost demult în Oradea.
Cum vor continua conferinţele?
Aş vrea să le publicăm conferinţele. Sper să reuşim.
Ce spune băiatul dumneavoastră despre voluntariat?
Mă susţine, mă învaţă multe lucruri noi, mai ales la calculator, şi mă ajută.
Ce planuri aveţi pentru Clubul Kiwanis?
Cât timp mai sunt guvernator aş vrea să înfiinţăm Districtul România. Pentru asta trebuie cinci sute de membri.
Ce-i place
„Îmi plac foarte multe lucruri”, spune Eugenia Mitraşcă. Adoră reuninile de familie la care participă trei-patru generaţii. Îi plac călătoriile, mai ales în afara ţării pentru că este mai curat. „Viciul meu este lectura”, mărturiseşte ea. Îi place şi compania oamenilor, dar şi singuratatea.
Ce nu-i place
„Mă irită demagogia, oportunismul sau falsele prietenii”, spune ea. O revoltă lipsa de responsabilitate faţă de mediu. Din cauza asta nu-i place să mai călătorească în ţară. „Am o casă de vacanţă la Arieşeni, dar când văd cum au defrişat pădurea, mă apucă disperarea”, ne spune ea.























































