Portret/ Luminiţa Cuciuc trăieşte pentru medicina de urgenţă

Luminiţa Cuciuc lucrează în sistemul de sănătate încă dinainte de a intra la Facultatea de Medicină. Dacă nu ar fi ales această meserie, s-ar fi îndreptat spre teatru.

Se poate spune că medicina a fost şi este viaţa Luminiţei Cuciuc. De mică, a trăit în acest mediu, pentru că tatăl său a fost medic chirurg. „Nu mai reţin ce vârstă aveam când am asistat prima oară la operaţie. S-a mai întâmplat să merg cu tatăl meu la spital şi am asistat fără să am vreo problemă, să mi se facă rău de la sânge sau alte lucruri de genul acesta. De atunci am căpătat o pasiune pentru chirurgie“, povesteşte zâmbind medicul ieşean. Nu a avut cum să ajungă chirurg, dar e mulţumită şi cu medicina generală şi cu cea de urgenţe. Oferă satisfacţii nemăsurate, nebănuite de oamenii din afara sistemului.

Este dificil la accidente

„Recunosc faptul că a fost greu la început, când vedeam copii accidentaţi sau răniţi. Nici acum nu pot spune că m-am obişnuit, mai ales când aflu că accidentele de maşină se produc din vina părinţilor aflaţi la volan“, spune Luminiţa Cuciuc.  La o scurtă trecere în revistă, medicul îşi dă seama că nu a murit niciun pacient în timp ce ea îl transporta cu ambulanţa. Toţi au supravieţuit.

„Am avut un caz foarte dificil în urmă cu un an şi jumătate. Trebuia să transport un bărbat în stare foarte gravă şi cu insuficienţă respiratorie foarte gravă până la Bucureşti“, îşi începe povestirea medicul. Când a ajuns în dreptul localităţii Strunga a realizat că oxigenul nu va ajunge până la destinaţie, oricât de repede ar fi mers şoferul Ambulanţei. Numai că rudele au vrut morţiş să ajungă la spitalul din Capitală şi nu au lăsat-o să se întoarcă din drum,
înapoi la Iaşi.

„Am anunţat toate unităţile medicale de pe traseu să mă aştepte cu butelii de oxigen pregătite şi am făcut mai multe opriri să le schimb. Am ajuns cu pacientul viu la destinaţie, unde a fost preluat în siguranţă“, povesteşte Luminiţa Cuciuc. Este convinsă că niciun pacient nu are cum să moară pentru că se termină oxigenul, pentru simplul motiv că acest lucru poate fi preîntâmpinat de echipaj.

Iubeşte marea şi muzica romantică

Dintotdeauna a avut talent literar. A scris poezii şi a cochetat şi cu proza. „În liceu am fost la olimpiade de limba română şi mi-a plăcut foarte mult. O altă pasiune din acele vremuri a fost şi teatrul“, spune Luminiţa Cuciuc. În final, a ales ce a crezut că este mai folositor în viaţă. „Multe îi datorez doctorului Cepoi, cu care am lucrat foarte mulţi ani la Spitalul Parhon şi de la care am învăţat o groază de lucruri de-a lungul timpului“, susţine Cuciuc.

De mic copil a făcut o pasiune pentru mare.  „Acum am fost pentru prima oară pe litoralul bulgăresc în concediu, iar după aceea am fost şi la noi în ţară. Este o diferenţă imensă, de la condiţiile de cazare şi până la felul cum eşti tratat“, povesteşte Luminiţa Cuciuc. Medicul ieşean spune că nu şi-a dorit niciodată o viaţă luxoasă, ci doar să poată să-şi permită lucruri normale, cum ar fi mult aşteptatul concediu la mare şi Revelionul la munte.

Profil
Născută. 27 decembrie 1966, Iaşi.
Studii. A absolvit cursuri de medicină de urgenţă în cadrul UMF Iaşi.
Familie. Are o fică.

Întrebări şi răspunsuri
Ce vă deranjează la locul de muncă?
Nu este corect faptul că oamenii ne blamează şi ne acuză că ajungem târziu la intervenţii. Lucrurile acestea se pot verifica pentru că totul este înregistrat şi cronometrat. În plus, dacă noi le zicem că durează pentru că sunt multe intervenţii, ei preferă să ne aştepte tot pe noi, chiar dacă nu sunt cazuri grave.
Ce preferaţi să faceţi în timpul liber?
Nu prea am timp liber, pentru că ori sunt la Ambulanţă, ori la Spitalul Parhon. În cele câteva ore libere prefer să stau acasă, cu familia. 

Ce-i place
Medicului Luminiţa Cuciuc îi place să intervină acolo unde este nevoie disperată de ajutor. Salvarea unei vieţi este o satisfacţie care nu se compară cu nimic altceva în viaţă.
Ce nu-i place
Nu suportă răutatea şi consideră că dacă lumea ar fi mai bună şi nu s-ar feri să ofere ajutorul atunci când i se cere, viaţa ar fi mult mai uşoară.