Lecţia de omenie predată de o familie de ieşeni: „Nu a fost uşor. Sunt oameni pe care nu-i ajută nimeni“

Familia Emei Ciobanu oferă sprijin material copiilor, bătrânilor şi oamenilor străzii din judeţul Iaşi. Totul a început în urmă cu cinci ani, când femeia a rămas fără loc de muncă.

Peste 1.000 de oameni au primit sprijin din partea familiei Ciobanu, în ultimii cinci ani. „Ajutăm oameni săraci. Avem diverse proiecte cu grupuri ţintă diferite, de la oamenii străzii la bătrâni şi copii aflaţi în risc maxim de sărăcie“, explică Ema Ciobanu, cea care coordonează activitatea prin Asociaţia Harmony and Hope. 

Alături de fiul ei, Samuel, dar şi de cele două fete, care o ajută în mai toate campaniile ca voluntari, Ema a hrănit oameni ai străzii, a oferit şi ajutoare materiale bătrânilor singuri, dar mai ales copiilor nevoiaşi.

Familia Emei Ciobanu 

„Cele mai recente proiecte ale noastre au fost în satul Slobozia, unde am dus copiilor de acolo zeci de ghiozdane cu tot ce trebuie pentru şcoală. La programele noastre participă copii de la grădiniţă până în clasele V-VIII. La început am avut vreo 120, dar au fost părinţi care au plecat la muncă în străinătate şi au luat şi copii cu ei. Acum mai sunt vreo 90. În această vară am organizat şi o tabără pentru unii dintre ei“, a povestit Ema.

Proiectul pentru copiii din Slobozia este mai amplu: „Tot acolo, din toamnă, împreună cu voluntari pregătiţi, vrem să facem lecţii de gramatică, de limba română cu acei copii. I-am rugat în tabăra pe care le-am oferit să ne scrie câte ceva. Este dezastru cum scriu. Copii de clasa a VI-a, care mâine-poimâine trebuie să ajungă la un liceuau scris proproziţii întregi fără să ridice creionul de pe foaie. Nu mai zic să scrie ceva cu cratimă“. Tot acolo, asociaţie vrea să înfiinţeze şi o mini-bibliotecă pentru ca tinerii din Slobozia să aibă acces mai uşor la cărţi.

O altă formă de  ajutor de la Asociaţia Harmony and Hope este pentru oamenii străzii. „Vara le dăm o dată sau de două ori pe săptămână hrană, iar toamna-iarna mergem şi de trei-patru ori pe săptămână. Le oferim mâncare şi ceai. Sunt oameni în situaţii critice. Mulţi şi-au pierdut casele, fiind garanţi la bănci. Unii s-au apucat de băut, mulţi sunt divorţaţi, iar familia nu vrea să mai ştie de ei“, spune Ema. Hrana oferită de asociaţie este fie cumpărată de asociaţie, fie primită din donaţii. „Unii ne spun că întreţinem lenea, dar nu este aşa. Pe oamenii aceia nu-i angajează nimeni, sunt cazuri sociale. Nu au făcut baie, unii au probeleme cu alcoolul“, afirmă femeia.

Totul s-a schimbat pentru familia Emei în urmă cu 5-6 ani, când femeia a rămas şomeră. „Atunci am mers să mă angajez în mai multe locuri. Aveam peste 45 de ani şi nimeni nu-mi dădea nicio şansă. Aşa am decis să fac ceve pe cont propriu. Am deschis asociaţia, care acum împlineşte cinci ani. Nici cu asta nu a fost uşor. Nu te ia nimeni de mână să-ţi spună cum să faci. Le-am învăţat pe toate din mers“, explică ieşeanca.

Pentru a susţine financiar proiectele sociale, asociaţia depune solicitări de finanţare, dar are şi propriile surse de venit: „Banii vin şi din donaţii, dar noi nu stăm cu mâna întinsă să aşteptăm să ne dea cineva fonduri pentru proiectele noastre. Noi ne finanţăm din două magazine de haine second hand pe care le avem în Iaşi, cu produse  donate de elveţieni. Noi facem economie socială, avem patru doamne angajate la magazin, toate au peste 45 de ani. Ca să aibă şi ele o şansă pe piaţa muncii“.

Pentru viitor, Ema (foto) şi familia ei îşi doreşte să extindă serviciile sociale oferite de asociaţie şi să se acrediteze pe unele dintre ele: „Ne-ar trebui un spaţiu, pentru că acei oameni pe care îi ajutăm au nevoie nu doar de hrană, ci şi de consiliere, dar chiar şi de servicii de bază precum o baie. Iaşiul nu mai are cantină socială sau baie publică. Cum să-şi găsească oamenii aceştia de muncă, dacă nici nu au unde să se spele“.